Epilog

102 8 3
                                    

Max o sărută cu pasiune pe Ella, înainte să se întoarcă acasă la el. Petrecuse cel mai fabulos Ajun din viața lui, urmat de cel mai calm și plăcut Crăciun. Femeia asta-l făcea să se simtă acasă acolo la ea, îi dădea un sentiment de împlinire, de calm, de bucurie, cum nu mai experimentase niciodată. O strânse în brațe voios. Stabiliseră când se vor mai întâlni, în secret, desigur, fiindcă amândoi țineau să fie discreți cu relația lor, cel puțin deocamdată.

Ea îi făcu cu mâna, iar el îi răspunse la fel, privind de câteva ori în urmă. Era deja noapte și câțiva fulgi fluturau lin prin văzduh. Ella încuie ușa și inspiră adânc: dacă ăsta n-a fost un Crăciun de pomină, să nu-i spună ei Ella!, zâmbi ea și se apucă să adune paharele și farfuriile de pe măsuță, în timp ce fredona o melodie.

Un ciocănit discret în ușă îi atrase atenția. Se strâmbă, apoi deschise ușa. Erik intră, scuturându-și fulgii de pe haină și voi să înainteze. Ella se puse în mijlocul holului cu mâinile în șolduri:

-Ce cauți aici?

-Ai avut un Crăciun plăcut?, rânji el. Au sunat zurgălăii, nu glumă!

-Nu e treaba ta!, izbucni ea nervoasă. Ce vrei? Spune ce vrei și apoi pleacă!

-Vai, am crezut o să fi mai destinsă...zise el, râzând cu nerușinare. N-am știut că poți să interpretezi așa...continuă el și rânjetul i se lăți. Premiul Oscar pentru interpretare!

-M-ai urmărit?, se holbă ea neîncrezătoare. M-ai păzit, să vezi ce fac?

-Așa s-ar părea, zise el rânjind satisfăcut.

-Așa, și? Trebuia să-mi cer voie de la cineva? Sau crezi că mi-e rușine? Zi-mi odată ce vrei!

-Eu nu vreau nimic...m-au trimis ai noștri să văd de ce dracu nu ai răspuns nici ieri seară, nici alaltăieri...credeau că mocanul ăsta ți-a tăiat beregata...

-Îl cheamă Viktor! Și nu e mocan...e chiar mai cult decât tine, măgarule! Nu știam că trebuie să vă raportez viața mea! Vai de capul vostru, dacă n-aveți altceva mai bun de făcut decât să mă păziți pe mine!

-Ascultă aici, bibliotecară destrăbălată ce ești...șopti el și o prinse de bărbie. Acum știu ce zace sub masca ta de mironosiță...fii atentă ce faci, să n-o dai în bară! Oricum, dacă o dai în bară, talentele tale de târfuliță sunt la mare căutare!, rânji el și se feri tocmai la timp să nu-i aterizeze în cap un pitic de pe hol, apoi porni în viteză.

Plină de nervi, Ella trânti ușa, apoi se prinse cu mâinile de cap. Ce rahat! Ce nesimțiți!, își zise ea. Dar, dacă era vorba, până la urmă doar rezultatele vor vorbi, iar Erik își va înghiți limba cât de curând, își zise ea, iar un zâmbet malefic îi strâmbă gura. O să le-arate ea lor!

Nota autoarei

Dragii mei,

sunt onorată că ați ajuns cu cititul până aici! Mă înclin!

Sunteți motivația mea pentru a continua să scriu!

Vă invit cu drag sa citiți continuarea poveștilor eroilor noștri în Necunoscutul , pentru a afla ce se întâmplă până la urmă cu fiecare dintre personaje.

Vă mulțumesc!

Cu respect și recunoștință,

Maria.

Necunoscuta Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum