Necunoscuta

Casă nouă, viață nouă

Greg o conducea pe Denisa spre noua lor casă. Era, bineînțeles, surpriza lui, la care lucrase pe ascuns de atât timp...

-Unde mergem, Greg?, se uită ea mirată spre el, când acesta nu viră în direcția obișnuită.

-O să vezi, am ceva să-ți arăt, zise el misterios.

-Of, Greg...Trebuie să o schimb pe Demetra, sunt sigură că imediat ce se oprește motorul se trezește și face scandal, ca de obicei...

-Atunci o să lăsăm motorul pornit, zise Greg și zâmbi ștrengărește.

-Greg, ceeee...?, mai apucă ea să articuleze, apoi rămase cu gura căscată.

Se opriră în fața unei porți doar cât aceasta se deschise. Greg apăsase pe telecomandă. Se însera deja, cum se înserează de obicei în lunile de iarnă. Pătrunseră pe o alee mărginită de copaci majestuoși și iluminată feeric de luminițe. Apoi se opriră în fața unei case de mărime medie, nouă, după toate aparențele. Denisa remarcă ferestrele uriașe și terasa care îmbrățișa întreaga casă. De-o parte a casei strălucea un brad împodobit cu globuri și cadouri și luminițe, iar Denisa simți cum i se pune un nod în gât. Visase întotdeauna să aibă o casă ca asta, cu un brad în curte pe care să-l împodobească de sărbători. Își scutură capul neîncrezătoare când se trezi luată pe sus de Greg:

-Ceee...?, mai apucă ea să zică când în sfârșit își dădu seama de ce se întâmplă.

-Bine ai venit acasă, iubito!, zise Greg ceremonios, trecând-o pragul și apoi sărutând-o pătimaș. Bine ai venit acasă la...noi!

Ea privea uluită în jur, spre sufrageria încăpătoare, spre bucătăria luminată, spre scara care urca spre etaj, toate luminate blând de aplice așezate meșteșugit în toate părțile. Dar mai ales atenția îi fu atrasă de un tablou imens, pictat, care-i reprezenta pe ei trei, Greg, Denisa și Demetra, zâmbind fericiți. Se trezi din vis când Greg intră iar, aducând-o pe Demetra, care, exact cum prezisese Denisa, se trezise și începuse să plângă fix când el oprise motorul mașinii.

-Greg!, exclamă ea radioasă. Cum? Cum e posibil?

-N-am lucrat toată viața în Organizație pe...nasturi, zise el zâmbind. Îți place?

-Doamne-Dumnezeule, Greg! E minunată...parcă mi-ai intrat în minte și...Hei!, zise ea făcând o pauză și încruntându-se. Greg...sper că nu ai repetat figura cu drogul adevărului!

El zâmbi misterios:

-Ce-ar fi viața fără un pic de necunoscut...Hei!, râse el când ea se năpusti asupra lui. Denisa, jur că n-am făcut nimic de genul ăla...ha, ha, ha! Nuuuu!  Mmmm, râse el când ea termină cu săruturile. Vrei să-ți prezint dormitorul nostru?

Ea apucă doar să dea odată din cap, că se trezi iar luată pe sus și dusă în cel mai frumos dormitor pe care-l văzuse ea vreodată, mobilat modern, cu ferestre uriașe și un balcon care era îndreptat spre grădină.

-Tu ai creat...designul casei?, întrebă emoționată Denisa.

-Cam...da, zise el zâmbind mulțumit. Îți place? A fost un fel de loterie...le-am ales pe toate cu gândul la tine...

-Greg, e mai bine decât mi-aș fi putut închipui vreodată...mulțumesc!

-Nu, iubito...eu îți mulțumesc!

Vizitară împreună fiecare colțișor al casei. Ea-mereu uluită, el-încântat de reacțiile ei.

-Și când ne vom muta aici?, zise Denisa evident nerăbdătoare.

-Chiar azi, dacă vrei...doar că nu am aprovizionat casa cu toate cele necesare...dar mâine, de exemplu, pot aduce de dincolo tot ce ai nevoie...Te-ai descurca cu Demetra cu ce ai în bagaj până mâine?

Ea încuviință, cu un zâmbet până la urechi:

-Îhî! Oare Demetrei o să-i placă pătuțul?

Greg zâmbi:

-E un singur mod de a afla...Hopa-sus, pui mic! Uite, zise el, privind cu duioșie cum cea mică ridica mânuțele spre jucăriile de deasupra pătuțului, îi plac...sunt sunete și culori noi...

-Treci încoace, zise Denisa și se agăță de Greg. Avem de testat un pat și noi...