Necunoscuta

Cu un an în urmă

Și acum, alături de noi în studio, să-l primim cum se cuvine, pe... Mario!”.

Publicul aplaudă frenetic, tropăie, fluieră. Câteva adolescente țipă:,, Te iubim, Mario!” și agită o pancartă scrisă de mână cu litere de-o șchioapă, plină de flori și inimioare în jurul numelui Mario.

Pășind cu încredere, Mario se duse direct spre prezentator. Zâmbi , îi strânse mâna, apoi  salută cu un gest larg publicul. Aici îi era locul, în lumina reflectoarelor, adulat de mulțime, recunoscut drept un talent! Se așeză mai bine pe canapeaua minusculă, apoi afișând cel mai seducător zâmbet cu gropițe, răspunse pe rând întrebărilor. În pauza publicitară dădu autografe și poză cu fanii, apoi postă despre asta. Spre sfârșitul emisiunii cântă melodia care-l făcuse celebru cu vreun an în urmă, pe care o scrisese după beția de după aniversarea bătrânului. Publicul cânta cu el, iar la final fu ovaționat. În public, sora lui, Elena, aplauda din răsputeri.

Termină cu emisiunea, apoi îl sună pe Alex, care devenise între timp impresarul său. Dădea o petrecere iar. Lumea îi era la picioare. Se lansase timid, pe o rețea de socializare, cu un cântec scris de el, acompaniind-se la chitară. Cine ar fi crezut că va deveni viral peste noapte? Urmară alte cântece, alte succese! Într-un an, fusese deja premiat de vreo câteva ori și toată lumea îl voia, toată lumea îl căuta. Adunase deja o avere din cântat. Nu mai avea vreme de afacerea familiei și-și vânduse partea fără regrete lui Giani. Se distanțase de ei, trăia într-o lume nebună, agitată, dar simțea că își trăiește visul. Singura cu care mai vorbea dintre frați era Elena, care era încântată și mândră de succesul lui. Ceilalți frați rămaseră rezervați în declarații și-i prevedeau un traseu asemeni unei stele căzătoare: strălucitoare, dar care arde repede și apoi dispare.

-Hai cu mine, Elena! Hai să petrecem! Îi zise Mario surorii lui.

-Nu știu...David o să se supere dacă află...murmură ea.

-David nu o să se supere, fiindcă n-o să afle! Jur pe roșu!, spuse vesel Mario. Doar ești cu frate-tu! Nu e ca și cum ai fi cu vreun necunoscut!

-Bine, hai că vin! Dar nu stau mult!

-Tu ești minoră, sau ce? Doar nu mai ai de dat socoteală nimănui! Și ești cu mine!

-Bine, bine, murmură Elena rușinată. Să mergem!

-Nu înainte de un selfie!, strigă Mario. Hashtag: cu frumoasa mea surioară! și postă imaginea.

Ajunseră la locația petrecerii, iar Elena fu șocată. Era o sală imensă, aglomerată, plină de lumini, iar zgomotul era asurzitor. Nici nu apucară să intre bine, că Mario dispăru de lângă ea. Îl căută cu privirea, dar nu era nicăieri. Tipic pentru el! Mormăi ceva înciudată, apoi căută un loc liniștit de unde să cheme un taxi. N-o să stea toată seara singură!

Își dădu repede seama că n-avea nicio șansă să poată suna pe cineva. Clubul era la subsol, iar semnalul foarte slab. Încercă să identifice intrarea, ca să se poată întoarce. Fu prinsă între niște fete îmbrăcate sumar, cu coafuri bizare, care dansau de mama focului. Un individ beat, sau drogat, o prinse de mână și o trase spre el, iar ea țipă de spaimă. Bețivanul îi făcu cu ochiul și-i zise ceva, dar ea nu înțelese. Se smuci să scape din strânsoare, dar nu reuși. Atunci se înfurie și-l împinse cât colo, cât de tare putu. Avu succes. Bețivanul căzu, dezechilibrându-i și pe cei din jur. Se strecură printre grămada de oameni, găsi scările, apoi telefonă.  Îi răspunse un taximetrist care-i spuse că nu poate ajunge decât la vreo trei străzi distanță, din cauza aglomerației. Conveniră unde să se întâlnească, apoi porni, mergând în sens opus tuturor grupurilor de oameni pe care-i întâlnea. Ai fi zis că tot orașul pornise deodată la petrecere! Ajunsă la locul de întâlnire cu taxiul, așteptă câteva minute, apoi începu să-și piardă răbdarea. Frații ei aveau dreptate când ziceau că Mario e egoist. Uite-mă aici, noaptea, singură, după ce m-am luat după el, se gândi ea.

-Elena? Elena Cazacu? Sora lui Mario? , o luă la rost un necunoscut, apropiindu-se și practic, proptindu-se  în fața ei.

-Pardon, mă confunzi, zise Elena. Doar semănăm, mi se întâmplă des!

-Nu, nu! Sunt sigur că tu ești! Uite poza pe care-a postat-o adineauri. Ai fix aceleași haine, de ce negi?

-Pardon, pardon, se auzi o voce masculină. Lasă domnișoara în pace!

-Ce? Dar tu cine ești, de-mi spui tu mie ce să fac?

-Sunt prietenul ei, imbecilule! Dispari! Hai, iubito, să plecăm de aici!

Complet uluită, Elena îl urmă pe străinul înalt care o salvase de celălalt străin.

-Acum, ascultă aici, domnișoară Elena!, rosti străinul pe un ton ferm. Sunt prieten cu Mario, de fapt sunt unul dintre sponsorii lui. Ce faci aici, singură? Mario mi-a zis că ești cu el la petrecere.

Elena studie profilul străinului. Nu se simțea deloc în largul ei, deși o scăpase de insistențele celuilalt.

-Nu e treaba ta ce fac eu aici!, își auzi cuvintele țâșnind din gură. Nici nu te cunosc! Din câte pot să spun, ai putea fi oricine, pretinzând orice! Ah, uite că mi-a venit taxiul, trebuie să plec. Mulțumesc, oricum, pentru intervenție!, murmură ea , aruncându-se ușurată în taxi. Pornește, repede!,  îi spuse taximetristului.

Max rămase cu privirile ațintite după taxi. Memoră numărul taxiului, apoi formă un număr.