Necunoscuta

Ce mică-i lumea...

Samir privea mulțumit dosarele din mână. Deși unul nu avea numele persoanei, avea toate celelalte date personale, iar lui îi va fi foarte ușor să afle cine era. Și știa exact la cine să apeleze, ca să afle...

Detectivul oftă când recunoscu numărul care-l apela. Fratele lui ridică sprânceana întrebător, iar el îi arătă numărul, strâmbându-se. Apăsă butonul verde, apoi ieși din cameră. Cu cât știa mai puține fratele lui, cu atât mai bine.

-Hai, salut, îi zise Samir. Ce mai faci omule?

-Salut, salut, zise detectivul, încercând să mimeze entuziasmul. Cu ce vă pot ajuta?

-Am nevoie cât mai repede să-mi găsești informații despre cineva. Procedăm ca de obicei?

-Bine, zise el. Trimiteți pachetul.

Peste o jumătate de oră, un om îi livră două cutii de pizza. Le desfăcu și  într-una găsi documentele medicale și instrucțiunile, iar în cealaltă jumătate din bani.

Fir-ar să fie! Va avea de furcă cu atâta muncă! Va trebui să pună deoparte treaba cu fata răpită și să se ocupe de ăsta. Știa din experiență că cu Samir nu-i de glumit. Merse la Fulger și acesta accesă aproape instant sistemul informatic al centrului de transplant. Datele nu erau nicăieri, dar dacă dosarul exista în formă fizică, cel mai probabil existaseră și în format electronic, dar fuseseră șterse. Fulger tastă cu înfrigurare timp de câteva minute, apoi zâmbetul i se ivi când spuse:

-Hai la tăticu!

Ecranul se umplu cu imaginea dosarului pe care ei îl aveau deja în mână.

-Încearcă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate...

Fulger introduse datele pe care la aflase din dosar. Lipseau însă cele mai importante, numele și codul numeric personal. Încercă o căutare sub alți parametri, dar fără rezultat. Din spatele lui, fratele mai mare îl privea îngrijorat. Dacă Fulger nu reușea să găsească ceva, nimeni nu reușea. Își prinse capul în mâini, încercând să-și controleze sentimentul de panică care dădea semne că vrea să se ivească.

-Nu te stresa, îi zise Fulger privindu-l peste umăr. O să încerc în câte feluri o să pot, nu mă dau bătut numai așa. Ceva tot o să aflu până la urmă. Ai vreun termen-limită pentru chestia asta?

-Cât mai repede posibil...și tu știi despre cine vorbim...

-Mda, admise Fulger.  Fac tot ce pot...

Pufnind dezamăgit, detectivul se duse la bucătărie. O să  trebuiască să pregătească ceva de mâncare, având în vedere că azi fratele lui lucra pentru el...Cotrobăi prin cămară, apoi scoase din frigider carnea.  O tăie cubulețe, apoi curăță ceapa. Când începu să lăcrimeze, mâna îi alunecă și se crestă puțin cu cuțitul. Sângele începu să curgă, iar el înjură , în timp ce se clăti repede și-și înveli degetul cu un șervețel de bucătărie. Merse la baie să-și ia un plasture, dar ochii îi rămaseră ațintiți pe picătura roșie de sânge de pe șervețel. Făcu stânga-împrejur cu viteză, strângând cu cealaltă mână șervețelul în jurul degetului. Din fața calculatorului, fratele îl privi uimit:

-Ceeee...?

-A, nimic, m-am tăiat când tocam ceapa...Auzi, ia încearcă să cauți în funcție de grupa de sânge...poate și în funcție de disponibilitate pentru donare...Vezi, poate poți accesa registrul de donatori voluntari...