Necunoscuta

Crăciunul Cazacilor

Nu mai fusese de mult atâta agitație acasă la familia Cazacu. Se adunau cu toții, în format complet, numai de două ori pe an: la aniversarea Tatei și de Crăciun. Desigur, se vedeau unii pe alții mereu, dar întâlnirea de ziua Tatei era foarte solemnă și dureroasă pentru toți. De Crăciun, însă, atmosfera de bună-dispoziție, jocurile, râsetele, deschiderea cadourilor, toate făceau sărbătoarea aceasta preferata tuturor, deopotrivă.

Anul acesta era de departe cel mai special de multă vreme încoace. În afară de David, toți ceilalți frați aveau pereche, ba chiar familia se îmbogățise cu un membru nou, Andrei! Sub bradul uriaș din sufragerie zăcea un munte de cadouri. Era, de asemenea, momentul cel mai bun să vezi educația Tatei pusă în aplicare, căci niciodată de Crăciun familia Cazacu nu cerea angajaților să stea și să lucreze pentru ei. Se descurcau de minune să lucreze chiar ei, să se ajute, să se servească reciproc! Pentru cei nou-veniți, cum fusese și Geo, era o priveliște impresionantă să-i vezi pe unii dintre cei mai bogați tineri din țară servind la masă, făcând curat după musafiri, cărând bagaje sau pachete...Dar educația era educație și respectul, respect! Știuse Tata ce făcea, când îi pusese la treabă de mici!

Pe la amiază ajunseră Geo și Elena, împreună cu Andrei și un portbagaj plin de cadouri. Giani sări bucuros să-l ajute pe Geo, povestind despre una-alta între timp. Apoi sosi Aniela, iar Giani se declară ocupat peste măsură, dedicându-i-se domnișoarei doctor fără remușcări. Theo și Maya urmară, la fel de plini de cadouri și pachete. David nu mai prididea să așeze în fel de fel de configurații cutiile, ca să nu se prăbușească.

În cele din urmă, apăru din dormitor somnoros și Mario, spre hazul tuturor. Stătuse până aproape dimineață la unchiul Diego, cu Eliza. Apoi se strecurase cu succes în casă, pe traseul lui secret, fără să fie prins de vreunul dintre frați, așa cum făcuse de nenumărate ori în tinerețea lui rebelă. Totuși, noaptea albă își cerea drepturile. Aniela, mai miloasă, îi turnă o cafea, iar Elena îi puse înainte ceva de mâncare. Le mulțumi, mâncă, bău cafeaua, apoi, revigorat, se scuză și fugi la un duș rece, ca-n armată, care-l trezi complet. Alese haine de sărbătoare, dar comode și așteptă cu inima ticăind sosirea Elizei.

Ea sosi zâmbitoare, împreună cu bunicii ei. Mario alergă înaintea lor. Intrară și printre îmbrățișări și râsete se puteau vedea și priviri mai curioase. Da, Eliza era o femeie în toată regula, superbă, inteligentă, grațioasă, iar lui Mario îi era tot mai dragă de fiecare dată când o privea. Nu îndrăznea să-și facă speranțe prea mari, fiindcă tot i se părea prea bună pentru el, prea tânără, în timp ce el parcă trăise o mulțime de vieți deja...

 Privind în urmă, se gândi la viața lui tumultuoasă, începând de la copilăria lui dificilă, adolescența marcată de consumul de droguri, întâlnirea cu Tata, felul cum îl salvase, adopția lui...frații adoptați de Tata, familia și viața pe care i-o oferise, necontenitele boacăne pe care le făcuse, excesele, minciunile, prietenii pe interes, apoi moartea lui Tata, evoluția pe scenă, miile de fani, contractul, concertele...răpirea, coliba unde-și pusese ordine în viață și în gânduri, femeia care-l salvase, apoi etapa lui cu biserica, armata...Minodora, cu minciunile ei...totul, atât de real de parcă ar fi fost acolo, înaintea lui. Un ghiont îl trezi la realitate: Elena îl privi zâmbind și-i zise:

-Frățioare, ești responsabil cu delectarea familiei!, apoi îi întinse microfonul.

El o privi și-i zâmbi, iar ea se bucură ca de fiecare dată că este sora celui mai chipeș și mai talentat cântăreț. Apoi el o căută cu privirea pe Eliza și începu:

-Bine-ați venit la petrecerea de Crăciun a Cazacilor! Să-i dăm drumul! I’m dreaming of a white Christmas…

Fermecați de vocea lui minunată, curând i se alăturară și ceilalți, la început cântând frumos, apoi gesticulând, strâmbându-se, așa cum făceau de obicei, până ce melodia se încheia într-un hohot de râs general. Urmară colinde mai vechi și mai noi,  apoi melodii de petrecere pe care perechile se duseră la dans. Când obosiră de la cântat și dansat, se așezară la masă. Se delectară cu meniul de sărbătoare, apoi se puseră pe desfăcut cadourile.