„- Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤEdmond a râs de mine când mă plângeam de spate și l-am privit urât în momentul în care a venit să mă ajute cu reaprovizionarea rafturilor. Era doar vina mea, refuzasem cu vehemență pe toată lumea când au încercat să mă ajute și iată-mă acum...
ㅤMi-am auzit fiecare os trosnind când m-am îndreptat de spate și i-am predat ștafeta blondului ca să mă duc să mă arunc într-una din canapele.
ㅤOricum el se ocupa de bar de cele mai multe ori de când am deschis, Abel refuza să mă lase pe mine și mă silea să stau lângă el când veneau tot felul de oameni dubioși sau necunoscuți din cercul lui. Veneau tot felul de oameni din ziua în care ne-am deschis ușile și mulți dintre ei îl cunoșteau pe iubitul meu și mă priveau ca pe ceva experiment. Îmi urmăreau fiecare mișcare și mă abțineam cu greu, de dragul lui Abel, să nu le zic vreo două.
ㅤNu voiam să-l fac de râs în fața cuiva.
ㅤM-am întins mai bine pe canapea și am expirat relaxată, simțind mușchii cum sunt susținuți cum trebuie de canapeaua pe care ne chinuiserăm o grămadă s-o alegem odată cu restul mobilierului. Dar reușisem. Ne mai lipsea un nume și m-am contrazis cu Abel pe tema cui îi va reveni îndatorirea să aleagă unul. El voia să-l aleg eu, iar eu voiam să-l aleagă el. O harababură.
ㅤL-am lăsat „Unknown" pentru moment, până când aveam să găsim un nume care să se potrivească de minune.
ㅤ— Șefa, când vine șeful? am răsuflat în secunda în care l-am auzit și m-am ridicat în coate, străfulgerându-l cu ochii și de la distanță.
ㅤȘtia că urăsc acel apelativ mai mult decât orice și aproape că toată lumea simțea nevoia să-l spună măcar o dată când veneau aici. Mă gândeam să le dau interzis, dar asta ar fi rău pentru afacere și după ar trebui să-i dau mai multe explicații amănunțite lui Abel. Abel care era închis în biroul lui și făcea mai multe calcule, iar eu știam să nu-l deranjez când era atât de ocupat.
ㅤÎmi părea rău că nu-l pot ajuta. Mă învățase tot ce știa despre conducerea unei afaceri și am fost foarte receptivă pentru că atunci când pornesc pe un drum îmi place să fiu cea mai bună, dar cu contabilitatea nu terminasem să mă războiesc. Mai mult de una simplă nu știam să țin și astfel toată hârțogăria îi revenea lui.
ㅤ— Pare că ți-e mai mult dor de el decât de mine! am făcut pe geloasa și a râs, aruncând cârpa undeva prin bar după ce a terminat de șters.
ㅤ— Ce pot să zic, el e mai cumsecade decât tine.
ㅤ— Asta ce vrea să însemne? am întrebat încruntată și m-a ignorat după ce mi-a oferit un rânjet instigator.
ㅤAm oftat iritată și m-am lăsat pe spate din nou, închizându-mi ochii. Eram atât de obosită, mă împărțeam între facultate, casă și bar. Deja simțeam că cedez, mai ales că se apropiau examenele din mai, dar mă motivam că acesta este ultimul hop și după voi avea o vară pe care s-o petrec doar cu Abel, fără să fim nevoiți să ne vedem la câteva zile când am de învățat.
