„- Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤUn grup de colegi mă salută energici și le răspund făcându-le cu mâna, zâmbindu-le înapoi, fără să observ băiatul care fuge spre ușile uriașe din lemn între care stăteam. N-am apucat să mă dau la o parte, băiatul împingându-mă fără intenție, făcându-mi toate materialele pe care le aveam în mână să aterizeze într-o mare băltoacă și eu în genunchi alături de ele.
ㅤAm mormăit mai multe înjurături, scuturându-mi mâinile de apă. Băiatul s-a întors rușinat, mi-a aruncat niște scuze în fugă și și-a continuat drumul grăbit, alergând printre șirurile de colegi ce stăteau la povești în campus.
ㅤMi-am privit mâinile murdare și am oftat, încercând să adun ce mai rămăsese din notițele mele. Un mod minunat să termin săptămâna asta!
ㅤAm tresărit când am remarcat un alt set de mâini și m-am dat într-o parte, recunoscându-l pe băiatul de la petrecere. I-am evitat stânjenită privirea și m-am concentrat doar pe strânsul foilor din apă. De ce oare nu le băgasem în mapă?
ㅤ— Trebuie să-ți acord merit, știi să creezi o impresie de neuitat! mi-a zis glumeț, ajutându-mă să mă ridic din genunchi.
ㅤ— Mulțumesc.
ㅤAm ignorat ce a spus și am apucat foile pe care le strânsese pentru mine. Voiam să plec spre cămin, să-mi fac un duș cald și să uit complet de întâmplarea asta, dar băiatul mi s-a pus în cale și nu s-a dat bătut până nu am făcut contact vizual cu el.
ㅤMi-a oferit o jumătate de zâmbet.
ㅤ— Sunt Dean, s-a prezentat și a întins o mână în fața mea. N-am avut ocazia să vorbim la petrecerea de anul nou.
ㅤI-am arătat mâinile mele pătate de apa din băltoacă și a surâs slab, retrăgându-și mâna. Nu mai avea acea energie neliniștitoare, dar tot nu-mi plăcea să stau prea mult în preajma lui.
ㅤ— Da, păi amândoi aveam alte priorități. Îmi pare bine, dar mă grăbesc, m-am scuzat și i-am zâmbit politicoasă.
ㅤDean mi-a oprit încă o dată calea, păstrându-și acel rânjet pe chip.
ㅤ— Nu cred că arăt atât de îngrozitor ca să te fac să fugi de fiecare dată când ne vedem, a glumit și am pufnit amuzată, încercând să trec pe lângă el. Măcar spune-mi numele tău.
ㅤAm răsuflat obosită și am rămas în loc, plimbându-mi privirea între irișii lui gri.
ㅤ— Ești insistent de fel, nu? am evidențiat și a ridicat din umeri, făcând pe neștiutorul cu un zâmbet uriaș pe față.
ㅤ— Dacă n-aș fi, n-aș aduce atât de multe victorii echipei noastre. În plus, merit să aflu și eu cine e fata care continuă să fugă de mine. Nu crezi?
ㅤ— Nu fug de tine, am răspuns mult prea defensivă și Dean m-a privit încurcat. Nu are legătură cu tine, poți sta liniștit.
ㅤ— Și numele tău? a strigat din urmă când l-am ocolit și am luat-o spre cămin.
