„- Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤI-am mulțumit șoferului care a fost destul de drăguț să aștepte după mine atât de mult timp și am coborât din mașină, luând aer cu putere în piept înainte să mă apropii de intrarea blocului lui Abel.
ㅤȘtiam că mă caută. Cele peste treizeci de apeluri venite din partea mai multor persoane cunoscute erau toată confirmarea de care aveam nevoie. Și acum începuse să vibreze telefonul în mâna mea, dar am apăsat butonul dintr-o parte, răsuflând zgomotos. Trebuia să mă pregătesc psihic pentru ce urmează.
ㅤDar mintea mea era împrăștiată. Încă îmi venea greu să diger ce tocmai văzusem și fiecare gând se lovea haotic de următorul. Cu o reținere vizibilă, mi-am trimis pozele pe mail și le-am șters imediat din telefon, dar senzația de dezorientare nu dispărea. Era ca și cum realitatea din fața mea era atât de absurdă, încât refuzam să o accept complet.
ㅤHabar nu aveam ce să fac.
ㅤM-am lipit de peretele liftului și m-am trezit numărând în gând cu ochii închiși etajele. Mecanismul lui îmi răsuna în urechi în liniștea mormântală care nu făcea altceva decât să-mi trezească demonii la viață. Aproape că am fost ușurată când am auzit melodia scurtă ce anunța că am ajuns la etajul dorit, dar ușurarea a fost rapid înlocuită de teamă.
ㅤNu îmi era frică de Abel, nici de fratele meu. Îmi era frică de greutatea informației pe care o căram, ca un pumn de cuțite în spate. Încă săpam în minte după un mijloc prin care i-aș putea spune lui Apollo adevărul, fără să se transforme totul într-o baie de sânge.
ㅤN-am găsit niciunul, iar pașii m-au purtat deja în holul apartamentului lui Abel. M-am oprit când am auzit mai multe voci venind din living. Nu erau deloc prietenoase.
ㅤI-am recunoscut vocea lui Apollo, simțind cum un bolovan mi se așază în piept. Tonul lui înconjura apartamentul cu o asemenea intensitate că ai fi zis că e capabil să-l ardă doar prin gura lui. Pentru că fratele meu nu scuipa doar cuvinte grele, scuipa flăcări. Exista un asemenea foc în el, încât de multe ori m-am întrebat ce s-ar întâmpla dacă s-ar dezlănțui la capacitatea maximă. Ce s-ar întâmpla când va afla că iubita lui l-a trădat. Cea pe care a primit-o în casa lui, pe care a lăsat-o aproape de el și i-a dat voie să-i intre în inimă.
ㅤFratele meu nu merita asta. A fost singurul gând care continua să mi se repete în cap, trezind în interiorul meu o amestecătură ciudată de emoții care mă făceau să fiu tristă și furioasă în același timp.
ㅤEram lipsită de cuvinte și orice reacție când m-am arătat în fața grupului considerabil de bărbați adunați în sufrageria lui Abel. Mulți dintre ei nici nu mi-au simțit prezența, fiind concentrați să caute cele mai bune variante prin care mă pot găsi înainte ca brunetul meu să-i decapiteze și ca fratele meu să-și verse furia pe ei. Însă discuțiile lor s-au oprit brusc când ceilalți, care mă observaseră, au îndreptat privirile spre mine. În câteva secunde, toți ochii erau ațintiți asupra mea.
