„- Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤSimțeam că o să înnebunesc până ajungea Abel să vină să mă ia. Sărbătoream un an de când ne-am cunoscut și eram foarte emoționată, simțeam toate regnurile de fluturi în stomac și mi se părea că rochia albă pe care o alesesem devenea din ce în ce mai urâtă și arăt oribil.
ㅤPalmele îmi transpirau ca la prima noastră întâlnire și aș fi râs dacă nu era de plâns. Ca o persoană înțeleaptă, am dat toată vina pe vremea caniculară a augustului și am pornit aerul condiționat, încercând să mă liniștesc. Soră-mea era undeva prin casă și căuta nu știu ce. Nu mă sinchisisem s-o ascult deloc.
ㅤEste ireal cum a zburat timpul, parcă ieri eram cu Edmond și am nimerit în clubul acela. Nu mi-aș fi închipuit vreodată că îmi va schimba viața radical o întâmplare atât de banală.
ㅤSau poate nu era deloc banală, poate așa a fost menit să fie. Eu să fiu împinsă în acea ușă și să-l întâlnesc pe Abel ca împreună să iubim așa cum n-am știut că este posibil. Pentru că-l iubesc, în ciuda a tuturor zvonurilor, a acelei despărțiri dintre noi, a acelor cuvinte rostite din furie și nimic altceva. Le-am depășit pe toate împreună, ne-am aliat împotriva lor și acum eram mai puternici decât niciodată. Nu ne mai atingea nimic și nimeni, am izolat ieșirile lumii noastre și am rămas în ea. Așa au trecut cele două luni din vară, petrecând clipe de neuitat împreună și fiind atât de fericiți că păream euforici pentru cei din jur.
ㅤA continuat să mă învețe cum să mă descurc cu conducerea barului, ne-am plimbat în toate colțurile Bostonului în lung și-n lat, m-a prezentat mândru tuturor prietenilor lui pentru că nu accepta să piardă o zi fără mine, mai ales că intrasem în vacanța de vară. Unde era unul, era și celălalt, iar toată lumea care ne cunoștea știa asta.
ㅤMai puțin părinții mei. Lor încă nu le spusesem, pentru că nu vorbeam cu tatăl meu și mamei n-am găsit momentul bun ca să-i spun și să nu fie un șoc. Acum nu puteam, tata era plecat în Germania la un congres pentru aproape o săptămână și mama era plecată cu un proiect în Franța, urmând să rămână acolo mai bine de o lună.
ㅤÎmi lipsea mama, bineînțeles, dar era o gură necesară de aer pentru mine și Sylvia după tot acel haos cu sarcina. Acum totul părea așezat la locul lui și sora mea a depășit momentul, dându-l uitării pe Johnny pentru totdeauna. S-a întors la viața ei, a acceptat un job foarte bun în cadrul unei companii respectabile și iese cu prietenii ei de fiecare dată când are chef și timp liber.
ㅤNorul negru care se așezase asupra familiei noastre dispăruse și toți eram eliberați.
ㅤSylvia aflase că ies cu cineva, a fost imposibil să-i ascund când m-am întors cu buza rănită după un sărut scăpat de sub control, dar nu a pus niciun fel de presiune asupra mea ca să afle mai multe detalii când nu i le-am dat. Știam că sprijinul ei avea să se termine când afla vârsta lui Abel care era mai mare cu doi ani decât ea și nu voiam alt scandal când de abia terminasem cu ele.
