„- Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤStăteam așezată în patul meu și analizam îndelung partea surorii mele de dormitor care arăta mai goală decât niciodată acum că se mutase într-un alt apartament cu iubitul ei, Logan. Ieșeau împreună de aproape un an și lucrurile deveneau din ce în ce mai serioase, iar sora mea arăta mai îndrăgostită decât niciodată și, spre deosebire de fostul ei iubit, Logan era un bărbat cumsecade. Foarte respectuos și amuzant. Genul de om care n-ar putea răni nici măcar o insectă fără să aibă puține remușcări.
ㅤExact ce avea nevoie Sylvia după acel nenorocit care aproape i-a distrus viața. Logan reparase toate daunele produse atât de Johnny, cât și de tatăl nostru și o ajutase pe sora mea să înflorească în cea mai bună variantă a ei. Nu puteam să fiu mai fericită pentru ea și nu pot descrie, în serile în care o vedeam că suferă, cât m-am rugat să fie scutită de acel infern.
ㅤCine ar fi crezut că mă va asculta și pe mine Dumnezeu o singură dată?
ㅤDar n-aș fi schimbat pentru nimic în lume această singură dată, pentru că eu trec prin cea mai mare durere atunci când persoanele pe care le iubesc suferă și abia pot îndura să le privesc. Altceva nu mă afectează la fel de mult. Nici măcar propria durere, pe aceea nici măcar n-o mai simt la nivelul la care ar fi normal; a devenit o parte din mine cu care sunt obișnuită să conviețuiesc. Aproape invizibilă.
ㅤM-am uitat la ceas, era aproape de ora șapte seara și ar fi trebuit să încep să mă pregătesc pentru petrecerea la care ne-a invitat Apollo pe toți. Petrecerea unui amic de-al lui care era cunoscut pentru asemenea seri de distracție la care se strângea mai bine de jumătate din Boston. Eu nu m-am obosit să-i rețin nici numele, dar știam că porecla lui era Buffalo. Era un om supraponderal, în jur de treizeci de ani, care era cunoscut pentru firea lui glumeață și distractivă. Se spunea că n-ai cum să te plictisești în preajma lui. Eu-l văzusem doar de două ori, în treacăt, și nu-mi dăduse viața peste cap; mi se păreau exagerate zvonurile despre el, dar nu conta câtuși de puțin, așa că nu se merita să-mi bat capul cu asta.
ㅤTrecuseră mai puțin de zece zile de la începutul Noului An și eram încă optimistă că anul acesta va fi unul bun pentru mine. Începuse frumos, alături de familia mea și cei mai apropiați prieteni ai mei și familiile lor la un dineu prea sofisticat pentru gusturile mele. Aș fi dat ținuta de gală care m-a incomodat destul de mult și machiajul pe care m-am temut să nu-l stric toată seara împreună cu coafura pe o petrecere simplă, alături de toți oamenii care contează, cu muzică și voie bună.
ㅤAm avut noroc că au fost Apollo și Edmond, ei nu și-au pus o mască acră pe față și au fost primii care au dat startul la petrecere și, în cele din urmă și după mai multe priviri dezaprobatoare, i-au convins pe toți să le urmeze exemplul. Inclusiv pe mine care am renunțat la tocuri spre răsărit și am preferat să dansez desculță.
ㅤPrefer imaginea de necivilizată în locul bătăturilor și picioarelor umflate.
ㅤDe data aceasta, toate sărbătorile au fost frumoase și am râs atât de mult că e foarte posibil să-mi apară riduri de expresie înainte de vârsta de patruzeci de ani. Viața mea intrase pe un făgaș normal, cel puțin așa părea și așa simțeam. Coșmarurile încetaseră, gândurile negre se diminuaseră extraordinar de mult, amintirile neplăcute au fost eclipsate de cele noi și minunate pe care le-am creat împreună cu prietenii mei.
