„ - Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤRoteam aiurea cu lingura în bolul cu cereale fără să am nicio intenție să le mănânc. Aveam atât de multe gânduri în mintea mea că nu mai încăpea nimic altceva în corp, nici măcar mâncare.
ㅤSe împlineau trei săptămâni de la ruptura pe care a suferit-o relația incipientă cu Malakai și ruptura pe care n-am simțit-o pe moment dintre mine și Abel. Îmi era destul de clar că nu mai sunt prietenă cu niciunul dintre ei.
ㅤDar Malakai nu s-a dat bătut. Într-adevăr, mi-a oferit spațiul pe care i l-am cerut ca să mă gândesc, însă n-a încetat să mă includă în viața lui. Îmi aducea tot feluri de gustări la facultate, știindu-mi perioadele de pauză; îmi trimitea videoclipuri în care-mi dedica melodii sau momente din concertele pe care le mai susținea cu trupa lui în centrul orașului. Nu trecea o zi fără să-mi spună cât de rău îi pare, că a fost o mare neînțelegere, și să-mi reamintească că sentimentele lui pentru mine sunt foarte puternice. Avea un astfel de comportament care-mi lăsa impresia că el chiar nu poate trăi fără mine, iar părții egoiste din mine – de care nu sunt deloc mândră – îi plăcea deranjant de mult posibilitatea asta.
ㅤ— Ești la dietă? glasul tatălui meu m-a trezit din transă și l-am privit năucită.
ㅤEra prima oară de la atac când vorbea cu mine fără să fie forțat de împrejurări. Ochii lui albaștri m-au privit amuzați și am renunțat să mă joc cu mâncarea, rezemându-mi spatele de spătarul scaunului.
ㅤ— Nu, am răspuns pe un ton plat, împingând bolul din fața mea ca pe o broască râioasă. Nu mi-a fost așa foame cum credeam.
ㅤȘi-a luat cana cu cafeaua fierbinte și și-a ocupat scaunul de la masă, studiindu-mă cu mare interes. Interes pe care aș fi preferat să nu-l aibă.
ㅤÎncă vedeam dezgustul ascuns în irișii săi de gheață.
ㅤ— Ar trebui să mănânci, a rostit după minute întregi de tăcere inconfortabilă în care n-am făcut altceva decât să apreciez decorul bucătăriei noastre ca să nu mă uit direct la el. Ai slăbit destul de mult, a ținut să-mi spună și am oftat, coborându-mi umerii și încercând să nu fiu dramatică.
ㅤOrice om știe că nu te legi de greutatea unei femei. Nu contează că e mamă, fiică, soră, soție, iubită sau prietenă. Fie și dacă e o necunoscută.
ㅤA expirat zgomotos când nu i-am mai zis nimic și a tras cana mai aproape, pornind micul televizor pe care-l aveam montat aici.
ㅤ— Ai fost matinală azi, a încercat să deschidă alt subiect cu mine, dar eu doar am ridicat din umeri. De ce n-ai dormit ca de obicei?
ㅤAm strâns slab din dinți și m-am ridicat să-mi pun și eu o cană de cafea înainte să cedez nervos și să-i zic vreo două. Un interogatoriu dis de dimineață și comentarii despre aspectul meu erau lucrurile care-mi lipseau din viață, într-adevăr. Și tot ce aveam nevoie.
