„- Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤAtingeam materialul rochiei în fața oglinzii, încercând să mă conving că făcusem alegerea corectă. Nu știu, nu eram mulțumită de nimic, iar numărul de ore pe care l-am pierdut pregătindu-mă pentru o întâlnire era jenant. Mai ales când eu nu obișnuiam să fac asta, dar acum era o ocazie specială și voiam să arăt pe măsură.
ㅤPentru mine în principiu, căci știam că lui Abel i-ar fi plăcut și dacă purtam un sac de gunoi. Nu-i păsa de asta.
ㅤChiar m-am străduit să ies din zona mea de confort și am ales o culoare, nu o rochie neagră. O rochie roz pal cu corset în partea de sus și decolteu decent; în continuare cădea lejer, fiind în stil cloș, până deasupra genunchilor mei și bretelele mari îmi ascundeau cu brio sutienul. Era genul de rochie pe care jurasem să n-o port niciodată când m-a obligat mama și sora mea s-o cumpăr. Măcar materialul din satin o făcea ușor de suportat.
ㅤEra ceva neobișnuit pentru mine și mi s-a părut simbolic, deoarece așa a fost mereu cu Abel. Neobișnuit, provocator, total în afara zonei mele de confort.
ㅤMachiajul mi-l lăsasem simplu, conturându-mi mai mult buzele într-o nuanță trandafirie și aplicând un strat de luciu de buze cu puțin sclipici doar ca să-l tachinez pe Abel, amintindu-mi ultima noastră discuție. La păr deja îmi pierdusem energia și l-am lăsat în valurile lui, prinzându-i două șuvițe la spate cu o agrafă ce părea mai sofisticată.
ㅤÎmi puneam cerceii din argint în formă de inimă cu piatră roz când Olivia mi-a deschis ușa și a rămas în prag. A mimat un leșin și am râs cu putere, clătinând din cap la dramatismul ei.
ㅤ— Dumnezeule! a exclamat, venind mai aproape de mine, luându-mi mâinile în ale ei și depărtându-mă ca să mă vadă mai bine. Arăți ca o păpușă, îmi vine să te mănânc, atât de dulce ești! a continuat ca o bunică exagerată și am pufnit amuzată, retrăgându-mă din mâinile ei și orientându-mă spre oglindă și apucându-mi parfumul de pe servanta de lângă.
ㅤ— Și așa sunt emoționată, nu-mi face viața mai grea! i-am spus și mi-a servit un zâmbet de milioane.
ㅤȘi-a prins mâinile la piept, apoi și-a așezat un deget pe bărbie, cântărindu-mi ținuta.
ㅤ— Îți lipsește ceva, numai puțin! a declarat entuziasmată și a dispărut în secunda următoare, lăsându-mă buimacă. Uite! a arătat tubul de spray pentru corp strălucitor și mi-am pierdut zâmbetul.
ㅤUltima oară nu-mi purtase la fel de mult noroc, ezitam să mă mai dau vreodată cu el, dar Liv nu accepta un refuz. A venit în fața mea și l-a aplicat în zona claviculelor și piept, rânjind foarte mulțumită de rezultat.
ㅤ— Degeaba ai forme dacă nu le pui în valoare, a spus și m-am abținut să nu râd de ea. Nu știu cine e tipul ăsta, dar trebuie să știe că ai tot pachetul și e norocos să iasă cu tine!
ㅤAm eliberat aerul din plămâni și m-am mai privit în oglindă, prinsesem mai multă încredere când am văzut-o atât de încântată pe Liv, dar nu eram încă convinsă. Am zâmbit ușor când a venit în spatele meu și și-a așezat bărbia pe umărul meu, încolăcindu-mă cu brațele ei, parcă citind undeva agitația mea internă.
