„- Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤContinui să-i fac semne cu privirea lui Edmond, dar acesta preferă să nu mă ia în seamă intenționat, rânjind în colțul gurii și testându-mi răbdarea.
ㅤO am pe Raven lângă mine, iar lângă Edmond e așezat chiar Alec care vorbește cu iubita lui despre ceva pe care nu m-am chinuit să rețin. Tot ce voiam era ca Edy să verse băutura lui pe Alec „din greșeală" ca să-l facă să plece, dar blondul nu voia să se bage în planurile mele diabolice de data asta.
ㅤAlec mi-a zâmbit răutăcios cu ochii slab strânși, fiind satisfăcut de disconfortul meu atât de vizibil.
ㅤDe nervi, am luat milkshake-ul de căpșuni și am mai băut câteva guri cu paiul colorat de o formă ciudată pe care-l avea. Odată cu băutura, îmi înghițeam toate insultele care erau pregătite pentru tatuat.
ㅤAproape că îmi era dor de casă. Aproape.
ㅤAu trecut doar două zile de la incidentul provocat de Elijah și încă îmi era dificil să împart același aer cu el, mai ales când vânătaia de pe mâna mea - deși estompată - îmi amintea ce fel de persoană e. Așa că, preferam să ies în oraș cu prietenii mei și apoi să merg direct la club, lăsându-i un mesaj mamei de fiecare dată ca să știe că sunt bine și chiar mai vorbeam cu ea în pauza mea, înainte ca Abel să urce și el pe acoperiș. Devenise un fel de obicei al nostru să ne întâlnim acolo și să stăm împreună, departe de toți ceilalți.
ㅤPetreceam atât de mult timp împreună în ultimul timp că aveam sunetul râsului său perfect memorat în minte și sunt sigură că l-aș recunoaște dintr-o mie de alte râsete.
ㅤÎmi plăcea foarte mult să-l văd și să-l aud râzând, îmi dădea o stare bună de fiecare dată, era de-a dreptul molipsitor.
ㅤDe fapt, Abel îmi dădea o stare bună. Indiferent cât de arțăgoasă, de supărată aș fi, imediat cum ochii mei îi întâlnesc pe ai lui, încep să zâmbesc ca o toantă.
ㅤȘi poate că sunt. Îi permit unui bărbat de douăzeci și cinci de ani să se apropie de mine și să capete control asupra emoțiilor mele. Nu e cel mai fericit scenariu, dar Abel n-a încercat nimic nepotrivit până acum și pun pariu că n-o s-o facă. Pot vedea că mă respectă și mă apreciază, iar eu devin la fel de importantă pentru el pe cât devine el pentru mine.
ㅤAltcândva, asta m-ar fi înspăimântat, dar acum nu pot auzi decât vocea asta interioară a mea care se bucură nespus de mult și mă face să mă gândesc la el mai mult decât ar trebui. Ca acum, de exemplu.
ㅤ— Cineva e aeriană azi! a glumit Raven și m-a trezit din gândurile mele.
ㅤAm privit-o pierdută, mutându-mi privirea între toți cei de la masă și simțind cum sângele îmi urcă în obraji când înțeleg aluzia făcută de prietena mea.
ㅤCe prostie!
ㅤM-am foit în scaun și am devenit serioasă, în timp ce privirea lui Alec mă cântărea ceva mai amănunțit decât a celor doi.
