„- Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤZgomotul muzicii mi-a bubuit în urechi și am deschis ochii iritată. Mare mi-a fost mirarea când am văzut-o pe Sylvia cum dansa prin cameră și fredona melodia tocmai pusă. Mi-am arcuit o sprânceană și m-am ridicat în coate, întrebându-mă serios dacă nu cumva își pierduse complet mințile.
ㅤÎncă o vedeam neclar, fiind ușor adormită. Pierdusem foarte multe nopți, iar puținele ore pe care apucam să le dorm acasă începeau să devină insuficiente. Credeam că după trei zile libere îmi voi reveni complet, dar eram chiar mai obosită decât înainte.
ㅤMi-am frecat ochii și am găsit puterea să mă ridic de tot în șezut, lucru pe care soră-mea n-a fost interesată să-l observe. Părea mai fericită decât am văzut-o de mult timp și chiar dacă nu exista zi în care să nu mă enerveze, m-am bucurat în sinea mea pentru ea. Nu mă înțelegeți greșit, era o bătaie de cap dintotdeauna, dar n-am vrut s-o văd tristă niciodată.
ㅤAm început s-o urmăresc amuzată cu un zâmbet mic pe buze, în timp ce se purta ca o adolescentă ce abia intrase în pubertate. S-a rotit spre mine și a zâmbit ca o nebună când m-a văzut trează, a lăsat muzica să răsune în continuare și s-a aruncat pe o parte a patului meu, fixându-mă cu niște ochi ce-i trădau mania.
ㅤCe naiba s-a întâmplat și a făcut-o pe sora mea atât de fericită?
ㅤ— Johnny a cumpărat o excursie pentru noi în Rhode Island cu ocazia aniversării noastre, a început entuziasmată și am privit-o sceptică. Și tata m-a lăsat să merg! a continuat de parcă se aștepta ca eu să mă prind.
ㅤDa, într-adevăr, era un șoc destul de mare, știindu-l pe Elijah. Nu și-ar fi lăsat niciodată prețioasele fiice să plece cu un bărbat într-o excursie, dar Sylvia și Johnny împlineau doi ani de când erau împreună și ambii erau adulți în toată firea. Ar fi fost exagerat din partea lui să se opună, oricât de tare îl displăcea pe Johnny și gândul că oamenii vor comenta.
ㅤCui îi pasă de ce crede lumea?
ㅤ— Înseamnă că nu e un caz pierdut, am comentat, dar ea n-a înțeles la cine mă refeream și a început să chicotească.
ㅤJohnny nu avea cel mai strălucit istoric. Nu era genul care să ofere cadouri sau vreun strop de afecțiune și scuza acest comportament de rahat – cred eu – spunând că el este o persoană mai rece și Sylvia trebuie să-l înțeleagă. În dățile în care am purtat conversații cu el, mi-am dat seama că el și soră-mea visează la cu totul alte lucruri. Soră-mea își dorea o familie numeroasă, o casă cu gard alb și alte rahaturi de genul ăsta pe când Johnny își dorea cât mai mulți bani posibili. Despre asta vorbea mereu: bani, muncă și puterea pe care ți-o oferă acele hârtii. Acum că făcea ceva pentru Sylvia, chiar dacă după atât de mult timp, eram fericită pentru ea, căci știam cât de mult îl iubește și nu vedea pe nimeni altcineva în afară de el.
ㅤI-am zâmbit înapoi și am clătinat amuzată din cap la purtarea copilărească pe care o aborda mereu.
ㅤSperam ca Johnny să simtă la fel pentru ea ca să nu fiu nevoită să-l urmăresc și-n gaură de șarpe și să-i fac viața un calvar.
