„- Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 2 Încearcă să mă oprești
ㅤ— Clarissa, asta nu mai e o simplă tachinare făcută să-l enerveze pe tatăl tău, e direct război! Nu poți face asta, e prea mult... chiar și pentru tine.
ㅤCuvintele lui îmi intrau pe o ureche și ieșeau pe alta. Bineînțeles că aveam destui neuroni și aveam discernământul necesar să înțeleg că este o prostie imensă, dar nu-mi păsa. Înghițisem destule rahaturi din partea lui Elijah, iar acum aveam ocazia perfectă de a-i răspunde cu aceeași monedă. Am recitit afișul pe care scria că clubul în care fusesem împinsă era în căutare de un ajutor de barman și am luat o hotărâre. Aveam să-l calc pe nervi pe tatăl meu și să câștig bani pentru asta, ce-mi puteam dori mai mult?
ㅤ— Nici să nu te gândești! a spus și s-a pus înaintea mea, blocându-mi drumul spre ușă.
ㅤAm răsuflat enervată.
ㅤ— Edmond, dă-te din calea mea, l-am avertizat, analizându-i fiecare parte a ochilor.
ㅤ— Nu te las să faci tâmpenia asta, a răspuns chiar mai hotărât decât mine.
ㅤ— Gândește-te puțin. Care erau șansele să fiu împinsă fix în clubul care avea pe ușă un anunț de angajare?
ㅤA stat puțin pe gânduri, apoi și-a strâns buzele.
ㅤ— Nu sunt un tip superstițios.
ㅤAm oftat și mi-am trecut o mână prin păr. Deja începea să mă calce el pe mine pe nervi.
ㅤ— E doar o încercare, poate nici nu obțin postul!
ㅤ— Clary, tu nici nu ai vârsta legală să bei alcool, dar să servești! Ce vei face? Vei intra în club și le vei spune: „Hei, vreau să fiu motivul pentru care clubul se va închide"?
ㅤAm strâmbat din buze, oricât nu-mi plăcea ce spune... avea dreptate. Încă nu împlinisem douăzeci și unu de ani, eram chiar departe de asta. Chiar trei ani distanță. Dar cui îi pasă? Nu aveam de gând să rămân aici mult timp dacă primeam postul, puteam minți și nimeni nu avea să știe asta.
ㅤ— Cine e dramatic acum?
ㅤ— Cine e inconștientă acum?
ㅤAm pufnit, privind mutra serioasă a lui Edy. Mutră pe care n-o avea aproape niciodată și care-mi spunea că își făcea cu adevărat griji pentru mine.
ㅤO mică competiție între privirile noastre și a oftat, coborându-și umerii.
ㅤ— Uite, nu poți ști cine sunt oamenii ăștia. Crede-mă că pricep de ce vrei asta, dar îți spun că riscurile sunt prea mari și nu se merită. Încerc să te protejez aici!
ㅤAm înghițit în sec, păstrând fiecare cuvânt într-un loc bine păzit al minții mele.
ㅤ— Ei bine, nu am nevoie de protecția nimănui, am spus slab, evitând contactul vizual. Pot să-mi port singură de grijă! am adăugat fermă, ațintindu-mi ochii direct în ai lui.
