Vecinul de Vizavi // Volumul 1

"Să te cred?"

- Cum adică? - Îi întreba deja confuză.
- Mereu voi fi aici pentru tine. Doar că mă voi afla într-o altă clădire. - Clarifică situația Tay.
- Înteleg.- Pentru o clipă credeam că v-a chema o "dădacă". - Când pleci?
- Astăzi seară și nu știu când mă întorc.
- Dar de ce pleci? Nu înțeleg.
- Probleme de vrajitoare bătrâne. - Spuse râzând ușor.

Ziua a trecut fără peripeții. Noaptea sa lăsat repede, iar Cath nu putea sta liniștită nici măcar o clipă. Alerga prin toată casa fără oboseală până se saturase. Se așeză pe canapea și își aprinse o țigară după care porni televizorul pe un post cu muzică.
- Unde este Dante? Nu a fost acasă de când sa lăsat întunericul nopții. Ah! De ce mă gândesc mereu la el? Mi-a întors  spatele dar eu...tot nu sunt supărată pe el.
După ce își veni în fire, șatena fugi în  pădure pentru a se descarcă, în forma de lup bine-nțeles.
- E aici Dante. Nu! Seth ar fi foarte nervos.
Dar ignorând acest gând a fugit spre locul de unde venea mirosul.
- Mă întrebam când ajungi. - Îi spuse Dante cu un mic zâmbet în colțul buzelor.
Catherine și-a luat forma umană, iar într-o secundă se trezi în brațele vampirului. Dante o strânse la pieptul lui.
- Iartă-mă. Nu puteam să itervin. În orașul ăsta sunt reguli pe care dacă nu le respectăm suntem exilați sau omorâți, în funcție de gravitatea situației. Dacă intram în casa unei vrăjitoare fără aprobarea acesteia era posibil să nu te mai văd niciodată.
- Să te cred? De fapt, de ce aș face-o? Mi-ai întors spatele la nevoie!
- Pentru că nu te mint. Pe lângă asta eu l-am anunțat pe Seth. - Îi mărturisi încă  stând îmbrățișați.
Fata încremeni. Își ridică puțin mâinile și le încolăci ușor pe o parte și alta a trupului vampirului.
- Mă simt ca un cățeluș pentru că îl cred dar chiar nu îmi mai pasă.
- Cum îți este rana? - Întreba privind-o în  ochi și mângâindu-i ușor rana căpătată seara anterioară de către lupul necunoscut.
- Mai bine. Se vindecă repede. - Te rog, te rog nu spune nimic de faptul că inima imediat îmi sare din piept.
- Mă bucur. Deci acum locuiești singură? - A întrebat ridicându-i ușor bărbia în sus.
- Nici nu te gândi! - Îi reproșa șatenului pășind în spate.
- Trebuia să vezi cât de tare te-ai înroșit. - Menționa râzând.
- Du-te dracului! - Răspunse întorcându-i spatele cu mâinile încrucișate.
- Știi bine că nu vreau asta de la tine. - Îi spuse cuprinzând-o de la spate. - Că nu ți-aș distruge viața doar pentru o singură noapte. Chiar și asta, că vorbim, ca ne întâlnim este într-un fel sau altul interzis. - Continuă după care îi linse ușor gâtul cu vârful limbii.

- Mă trec toți fiorii. Încă nu am simțit așa. Seth m-ar omorî dacă ar afla. M-ar sfâșia în mii de bucăți. Dar întrebarea  ramane: să îl cred sau nu?

Heii! ♥ arunca-ti un ochi si la alta poveste de a mea: Fratele vitreg .