Vecinul de Vizavi // Volumul 1

În lesă

Săptămânile au trecut dar Seth nu și-a schimbat decizia.

Cei trei au decis să meargă a o suta oară  la Seth pentru al convinge dar în zadar.
- Seth, întoarce-te. Nu putem fi o familie întreagă fără tine. - Îi explica a nenumărata oară Catherine.
- Nu! Găsiți-vă alt lider sau altă haită. - Le răspunse sec și fără vreo expresie pe față.
Elliot fuma țigară după țigară. Tay nu mai rezista mult timp, se plimba dintr-o parte a camerei în cealaltă. Iar Cath tremura de nervi, ce se aflau deja la pământ. Într-un final Elliot i-a convins pe cei doi șateni să plece. Dar în pragul ușii Catherine se opri.
- M-am despărțit de Dante doar ca să te întorci. Nu am mai vorbit sau întâlnit cu el de o săptămână.
Brunetul a rămas șocat. Chiar și tigara pe care se pregătea să o aprindă i-a picat din gură.

După acestea, ajunsă în pădure Catherine și-a schimbat forma din cea umană în cea de lup și a început să alerge cât de repede putea dar când s-a oprit să se odihnească un vânător a zărit-o și și-a ațintit pușca spre ea.
- Tu nu te miști, eu nu te împușc. - Îi spuse vânătorul apropiindu-se după care îi puse botniță și lesă.
În scurt timp lupoaica se afla în lanț ca un câine obișnuit și pusă să aibă grijă de o căsuță din lemn.

- Poate e mai bine așa. Mi-am pierdut haita. Lucy e plecată din nou din oraș și cine știe când se va întoarce. Iar Dante are șansa să fie fericit cu altcineva. Ah! Dar nu mai rezist! Pot să rup lanțul dar m-aș sufoca, chiar și așa lesa e destul de strânsă.
Nu a durat mult până și-a pierdut cumpătul și a început să urle. Toată pădurea și jumătate de oraș răsunau de urletele ei.
- Hai odată! Cineva, oricine! Nu mai suport! - Se gândi după care a început să tragă de lanț. - Nu mă pot trensforma în om și să risc să fiu văzută.
- Taci odată corcitură nesuferită! - Îi ordona vânătorul ieșind după care se întoarse înapoi în căsuță.
Catherine tăcut și își aplecă capul pe iarbă alături de restul trupului.
- Cum s-au putut schimba lucrurile atât de mult într-un timp atât de scurt? Am urlat atât de tare încât m-a auzit cel puțin jumatate de oras. De ce nu a venit nimeni? La naiba, mi se îngreunează respirația. Nu am avut vreun atac de panică de vreo două săptămâni, de ce tocmai acum?