Vecinul de Vizavi // Volumul 1

Înapoi în haită

- Și mie mi-e dor de tine. Iartă-mă. Voiam doar să te protejez. Dar aparent nu îmi iese deloc.
- Te iert, boule.
- Ce s-a întâmplat după ce am plecat?
- A apărut Chase și m-a lămurit cu toată dușmănia dintr-e ei doi. Iar cu Dante încă nu m-am întâlnit. Și ieri s-a întors mai devreme doar pentru că Elliot l-a sunat că am fost dusă acasă leșinată de un necunoscut.
- Asta știu și eu de la Lucy. Acum că ne-am împăcat trebuie să discutăm despre noi.
- Speram să nu. - Oftă lăsându-și fața în palme.
- Nu e despre ce te gândești tu. - Spuse chicotind. - Este vorba de haită. Le-ar, adică ne-ar plăcea să te întorci.
- Nu știu dacă e o idee bună.
- Și tu știi că aparți familiei noastre. - Îi aminti mângâindu-i ușor obrazul stâng.
- Cred că ai dreptate. - Afirmă zâmbind. - După Dante el e singura persoană fără de care nu cred că aș rezista.
- Hai, mai mănâncă. Ai slăbit prea mult. Și după asta ce ai zice să alergăm? Să ne relaxăm puțin în pădure și să lăsăm la oparte forma asta umană. - Îi propuse zâmbind dar tocmai atunci îi suna telefonul, era Dante.
- Alo? - Răspunse Catherine.
- Unde ești? Am ajuns acasă de jumătate de oră, iar ceilalti nu știu nimic de tine. Ești bine? - Își făcu' griji acesta.
- Da, sunt ok. Am venit să mănânc ceva. Pornesc imediat.
- Ce s-a întâmplat? Ai o voce ciudată.
- Nimic, nimic. Vorbim acasă. - Iar cu aceste cuvinte a și închis.
- Ce a fost asta? - O întreba Seth ridicând din sprânceana dreaptă.
- Mă simt de parcă l-aș fi trădat.
- Nu trebuie. Dar știi că trebuie să îi spui cât mai repede că ne-am împăcat și că te-ai întors în haită, nu?
- Da, da știu - Afirmă oftând.

Peste câteva minute a și pornit. A pășit pe pragul ușii casei cu inima în gât. A închis ușa și și-a luat jos geaca. Dante stătea pe canapea cu un pahar de vin roșu în mână, iar pe masă se afla încă un pahar și sticlă de abia deschisă.
- În sfârșit. - Se ridică lăsând paharul pe măsuță și mergând la Cath. - Mi-a fost dor de tine. - Și o sărută pasional.
- Și mie de tine.- După care s-au așezat aamândoi pe canapea.
Catherine a băut tot din paharul ei cu o singură înghițitură.
- Am nevie de curaj, mult curaj în acest moment. - Dante, trebuie să discutăm.
- Despre ce? - Oare a aflat de Chase?
- Am fost la cafenea să mănânc și acolo m-am întâlnit cu Seth. - Așa Cath, continuă. - Am discutat, ne-am cam împăcat și m-a acceptat înapoi în haită.
Vampirul a rămas surprins și s-a umplut de furie. S-a ridicat brusc și a aruncat sticla de vin în peretele crem. Șatena a tresărit și și-a acoperit gura să nu scoată din greșeală vreun țipăt.
- Cum ai putu? După tot ce a făcut.- Strigă acesta la ea.
- Așa cum tu ai putut să te folosești și să o ucizi pe verișoara lui Chase! - Se ridică  în picioare și ridică de asemenea și ea tonul vocii. - Poate nu ar fi trebuit să îi spun de Chase.
- Ți-a spus de Chase?
- Nu. Am aflat singură. El a fost lângă mine când voi nu. Îmi este un prieten bun. - Nu trebuie el să știe că de fapt Seth mi-a spus prima dată.
- Cum să mai am încredere în tine? Când te las puțin singură te inhaiți cu dușmanii mei!! Zdreanță!
Asta a fost ultima picătură. Catherine îi dădu' o palmă după care plecă în trombă.

A fugit în pădure unde își luă foarma de lup. Îi era greu să nu o facă până în acel moment deoarece era lună plină. Sării pe o stâncă și urla, iar haita era din nou împreună cât ai clipi.