"Tu îți bați joc de mine?"

2.8K 163 4
                                    

- Seth.- Îi rosti numele șatena.
- Nu-mi vine să cred că fac asta. Dar Dante are dreptate. Nu pot risca, ca Cath să se transforme din nou într-un monstru. Mai ales că nu aș suporta gândul să mă urască din nou pentru că îi despart. Nu vreau să repet aceasta greșală. - Tu vi aici și nu o duci nicăieri. Ai voie să stai o oră. Înțeles? - Îi explica Seth foarte serios.
- Am înțeles. - Afirmă vampirul și termină conversația.
- V-aș lasă mai mult dar am primit informații în legătură cu Consiliul. După mica noastră reprezentație sunt cu ochii pe noi. Iar singurul motiv pentru care eu și tu mai suntem în viață este Nina. Ea i-a convins să ne lase în pace deoarece suntem tineri și că nu a fost vina noastră ci a vampirului "necunoscut".
- Iartă-mă. Îți fac doar probleme. Dacă nu era Nina în Consiliu acum erai mort. Dacă nu eram eu, acum totul ar fi în regulă cu părinții tăi.

În câteva secunde Dante apăru' în camera mare, unde stăteau cei doi pe canapea.
- Nu vreau să risc să audă cineva ce vorbiți așa că mergeți în camera izolată fonic. - Le spuse Seth pe un ton rece după care intră în bucătărie.
- Ultima dată când l-am văzut atât de rece și indiferent era atunci când ne-am cunoscut. Îmi fac griji pentru el. - Se gândi lupoaica în timp ce Dante o luă în brațe și urcară în cameră.
Vampirul a încuiat ușa după care a întins pe jos o pătură găsită acolo și s-au așezat.
- În primul rând nu a fost vina ta. Luna mi-a luat mințile. Tu ar trebui să mă urăște pe mine. Voiam să te omor. - Nu îmi mai pasă că înainte de asta ne-am certat și că a vrut să îl distrugă pe Chase. Ok, tot nu îmi convine dar nu mai sunt nervoasă pe el.
- Nu contează. Dacă nu aș fi vrut să îl ucid pe Chase acum ai fi fost bine.
- Dar sunt bine. Ok, nu pot urca scările sau să stau prea mult în picioare de una singură dar da, sunt bine. - Îi spuse cu un zâmbet larg pe buze.
Dante o apucă cu grijă de cap, trecându-și încet degetele cele lungi prin părul des și moale al fetei, după care îi sărută încet și senzual buzele rozalii puțin uscate. O puse cu atenți la el în brațe în timp ce el era sprijinit de perete.
- Trebuie să îți spun ceva. - Luă aer adânc în piept și continuă.- Voi pleca din oraș. Asta este ultima mea noapte aici. - Îi mărturisi sperând că aceasta nu va izbucni din nou în lacrimi.
- Nu poți pleca! Nu mă poți lăsa aici! După prin tot ce am trecut împreună vrei să mă părăsești.- Se revoltă aceasta.
- Nu, normal că nu vreau asta. Nu spune prostii. - Negă luându-i capul între cele două palme ale lui. - Dar trebuie. Uite, ți-am ascuns unele lucruri din trecutul meu, dar doar pentru binele tău. Acum unii vor să se răzbune pe mine și pe vechii mei prieteni. Ne adunăm toți în Tokyo la gemenii Brooks.
- Dar te vei întoarce, nu?
- Nimic nu este încă sigur.
- Tu îți bați joc de mine? Dante!- Dar nu mai apucă să spună nimic pentru că vampirul îi închise gura cu un sărut.
- O să fi bine și fără mine. Lucy și băieții vor avea grijă de tine. După un timp o să îmi uiți și numele.- Îi spuse având încă buzele la doi centimetri de ale ei.
- Niciodată nu voi putea să te uit.

Vecinul de Vizavi // Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum