Vecinul de Vizavi // Volumul 1

Eliberată

- Oare Cath chiar are probleme sau e doar o tactică de a lor pentru a mă întoarce? - Se frământă Seth din ce în ce mai neliniștit.

- Ar trebui să mă duc la ea? Poate chiar are probleme. Nu mai urlă deci sigur a fost o alarmă falsă sau au ajutat-o băieții. - Încerca să stea liniștit Dante.

Între timp Tay și Elliot erau într-un bar pentru a-și bea amarul și datorită muzicii dată la maxim cei doi nu au auzit urletele de disperare ale șatenei.
Catherine a petrecut noaptea în lesă. Ziua urmatoare vânătorul cu greu îi puse botniță și ca pe un câine oarecare o du-se la plimbare prin pădure. În timpul acesta cei doi s-au intersectat cu Seth care o recunoscu' pe Catherine, așa că a început să mârâie amenințător.
- Hai, apără-mă! - Îi porunci vânătorul dându-I jos botnița. - Hai odată! Sari pe el!
- Ăsta s-a scrântit rau de cap. Ce crede? Că sunt un câine dresat sau ce puii mei? - Se gândi Catherine aplecandu-și capul și punându-și lăbuța stângă pe frunte.
Seth sării la mâna stângă a vânzătorul și  o mușcă. Acesta de durere a scăpat lesa cea roșie din mână, iar Cath fugi alături de Seth. După un timp s-au oprit și și-au  luat forma umană.
- În sfârșit! Credeam că mă sufoc.
- Iartă-mă că nu am venit aseară. Credeam că...
- Nu mai contează. - Îl întrerup-se șatena zâmbind. - Deja știm că orice am face nu te-ai întoarce la mine...adică  noi. - De ce am spus asta?
- Ba da. - Spuse zâmbind brunetul.
- Stai, ce? Adică te întorci?
- Da femeie. Ce nu înțelegi? - Afirmă râzând după care Cath îi sării în brațe pentru al îmbrățișa.
- Hai să mergem la Elliot și Tay să le spunem. - A spus și fără a mai aștepta vreun răspuns îl apucă de încheietură și se grăbi amandoi la cei doi lupi care se aflaseră acasă la Elliot.
Dar ce nu știau ei, era faptul că Dante a văzut și auzit totul.

Peste 2 ore Cath a mers acasă.
- Ei chiar cred că sunt bine. Că am trecut atât de repede peste Dante. Mă doare că știu că e dincolo de stradă și nici măcar nu îl pot vedea. Și mă doare mai mult când nu e acolo pentru că atunci poate își găsește alinare în brațele alteia. - Se gândi șatena izbucnind în lacrimi.