Vecinul de Vizavi // Volumul 1

Incidentul de la două noaptea

- Îmi amintești de tatăl tău. Și el era așa impulsiv după ce a crescut. - Spuse Nina cu o expresie melancolică pe față.
Pe fața fetei a apărut un mic zâmbet care în ciuda faptului că era frumos era și plin de durere și dor. În scurt timp Cath a urcat în camera ei. Și-a aruncat lucrurile unde a apucat și s-a tolănit în pat.

     - Sunt la școala asta de ieri și deja am detenție. Eh, putea fi și mai rău. Dar măcar mi-am făcut prieteni. Lucy și Tay sunt niște persoane minunate, cam ciudați dar foarte de treabă. Elliot și acum mă pune pe gânduri, din câte am observat el poate fi "mâna dreaptă" a lui Seth. Iar însuși Seth, e misterios. Nu îmi pot scoate din minte avertismenul mătuși cu privire la el. Dar nenorocita aceea de Miranda mă scoate din minți. Dar măcar i-am arătat cine e șefa dintr-e noi, adică....mai bine spus Lucy i-a arătat. Nu se vede pe ea dar poate e mai puternică chiar și decât mine. Sunt curioasă, oare șastăzi seară voi avea parte de o vizită din partea lui Tay?

În acea seară Catherine nu avea somn. Era deja aproape ora două noaptea și ea încă se fâțâia în pat dintr-o parte în alta până când, dintr-o dată a căzut.
- Mor! - Rosti cu fața încă în covorul pufos de o culoare cu zăpada.

În câteva momente s-a ridicat de pe podea și s-a dus la fereastră. Era aproape lună plină. Era o vreme perfectă pentru a se plimba. S-a schimbat repede și a coborât pe scară. A început să alerge. Peste 15 minute s-a oprit pentru a se odihni dar auzi ceva în  tufișurile de pe partea cealaltă a străzii.

- Seth? - Se întreba uitându-se mai bine, dar acea vagă siluetă a dispărut. - Mai bine mă întorc.

Ziua următoare după ore , la detenție cei cinci erau încă singuri în clasa cea mare. Lucy și Seth erau retrași într-o parte a clasei pentru a putea discuta fără ca Catherine să îi audă. Între timp aceasta povestea cu Tay. Iar Elliot asculta muzică la căști.
     - Cum adică te-a văzut? - Se panica blondina.
     - Adică nu ca m-a văzut, nu eram în  forma mea umană. Asta e partea cea mai ciudată. Mi-a recunoscut mirosul chiar și de la o distanță atât de mare? - Întreba mirat Seth.
     - Așa se pare. Lupul din ea va ieși mai repede la iveală decât am crezut. Și nu uita că sâmbătă, adică mâine seară, e lună plină. Cine știe ce se va întâmpla.
     - Trebuie să fim cu ea. Dacă se transformă de una singură poate fi un adevărat pericol, mai ales că ea încă nu știe ce este ea cu adevărat. Oare ar trebui să îi spunem noi?
     - Nu cred că ar fi o idee bună. Ne cunoaște doar de vreo 3 zile. S-ar uita la noi ca la niște idioți și dacă i-am demonstra că spunem adevărul poate s-ar speria și am pierde-o sau mai rău.
     - Ai dreptate. Se pare că se înțelege foarte bine cu Tay. - Remarcă uitându-se la cei doi.
     - Da. Împreună sunt ca doi copii nevinovați. O să fie bine în haita voastră. - Spuse Lucy zâmbind.
     - Cine a spus că o las în haita mea? - Întreba cu un zambet ironic.
Lucy a ridicat sprânceana dreaptă și îl privi amenințător.
     - Ok, ok nu te ambala așa. - Spuse râzând.

În curând a sosit și profesorul care era responsabil cu supravegherea micilor delincvenți.