Vecinul de Vizavi // Volumul 1

Dorul

•••Catherine•••

Mă simt mai bine. De parcă tot ce s-a întâmplat ar fii fost un vis. Unul foarte erotic. Afară este întuneric, oare cât am dormit? Mă ridic cu atenție de pe pat și mă duc la ușă. Dar atunci îl simt, e aici. Mike s-a întors. Ochii îmi devin sângerii, iar colții și ghiarele mele își fac apariția. Se pare că simplul gând ca e în aceeași clădire cu mine mă face să înnebunesc, dacă îmi comentează ceva poate mă și transform. Dar realizez de ce îmi părea atât de cunoscut. Ies din cameră și cobor cu greu scările.
- Catherine, mă bucur să văd că ești mai bine. - Îmi spune cu un zâmbet în colțul gurii.
- Da.
Unde sunt ceilalți? De ce l-au lăsat singur pe Seth? O fi chiar așa târziu? Mike nu a mai stat. Aparent era deja pe pas de plecare. După ce pleacă, înfățișarea îmi devine din nou în întregime umană, iar Seth mă ajută să mă așez pe canapea după care se pune lângă mine.

•••

- A venit să mă anunțe că astă noapte pornesc spre casă. A spus că de dragul părinților tăi ne iartă greșelile dar data viitoare nu va arăta milă. - O informă atingându-i ușor obrazul.
- Înțeleg. Seth, tatăl tău a fost la înmormântarea părinților mei. De asta nu a întrebat de ei. Doar pentru mine este ciudat?
- Nu. Ai dreptate, chiar este bizar. Dar acum asta este cea mai mică grijă a noastră.
- Unde sunt ceilalți?
- Cath, este miezul nopții. - O informă cu un zâmbet jucăuș în colțul gurii.
Pe șatenă o pocnii râsul.
- Scuze. Nu știam.
- Am observat. Văd că ești mai bine.
- Da. Chase avea dreptate, după prima transformare e mult mai bine. - Dacă ar afla ce s-a întâmplat în cameră ar mai zâmbi așa? Oare ne-am certa? - Seth, ce știi de Dante? - Îl întreba pe brunet, care a rămas surprins de întrebarea acestea.
- Speram să nu îți mai pese de el.- M-am împăcat cu ideea că pe el îl iubește dar chiar voiam să uite odată de el.
- Să nu îmi mai pese? Simt că inima mea se face fărâme, e din ce în ce mai distrusă cu fiecare minut petrecut fără el. De ce nu a venit să mă vadă?
- Cath, te rog liniștește-te. Dante e bine. Nu a venit pentru că, crede că îl urăști pentru tot ce s-a întâmplat.- Îi povesti Seth încercând să o liniștească.- Îți aduc telefonul. Bine?
- Da! Te rog. - Chiar, cu toate astea am și uitat de telefon. Nu știu cum este posibil așa ceva.
Brunetul îi însumează telefonul, iar aceasta îl sună cât ai clipi pe vampir.
- Alo?
- Dante.- Nu îmi găsesc cuvintele, super, felicitări mie. Sunt extraordinară.
- Catherine, ești bine? - O întreba acesta pe un ton dulce și suav.
- Da. Mi-e dor de tine. - Îi mărturisi.
Vampirul a rămas surprins de spusele ei și îi ceru' să îi dea telefonul lui Seth.
- Te ascult.
- Seth, restul nopții las-o în grija mea, te rog. Știu că nu ne suportăm dar fă asta pentru ea. Și știi că voi nu suportați prea bine dorul de o persoană.
Brunetul nu știa ce să facă. Îi voia binele fetei dar îl ura din tot sufletul lui pe Dante. Să își dea un lup din haita lui pentru o seară unui dușman de al lui, chiar dacă se iubeau? Cum să facă el așa ceva?