Fedorov

CAPITOLUL 2

Simțurile reveniseră în momentul în care o voce răgușită răsunase cu putere în casca mea, cerându-mi să-mi protejez clienții cu orice preț. Clipisem de câteva ori până imaginea devenisă clară, găsindu-l pe londonezul curios cu mâinile pe blatul de lemn, privind tavanul de deasupra noastră cu o urmă de înspăimântare pe chip. Auzisem pentru prima dată cum un pistol se declanșase în Ihorivna, deși fetele din subordinea lui Fedorov povestiseră de nenumărate ori că problemele în afaceri erau rezolvate cu implicația unor arme, însă nu mi se întâmplase de când eram angajată aici. Armele erau cele mai eficiente mijloace de comunicare, îți câștigau timp și ofereau răspunsuri clare.

Mă sprijinisem în mâini și rămăsesem alertă pentru câteva clipe, auzind doar un sunet ascuțit în adâncul minții mele, rămășița împușcăturii de adineauri.

— Poți să o aduci în biroul meu pe doamna care te însoțea? reușisem să-l scot din tranșă cu o urmă de mirare pentru că mă păstrasem coerentă după ce mă speriasem de moarte.

Dăduse din cap și fugise înspre doamna din lobby, aducând-o în birourile din spatele recepție cât timp salvam modificările din baza de date și în fuga disperată luasem laptopul cu mine în birou. Înăuntru, Maximilian o așeza pe scan pe doamna ce părea a fi mama, rugând-o să-și păstreze calmul cu o voce cât se putea de șoptită. Eram speriați, însă deriva și frica pluteau cel mai tare înăuntrul meu pentru că toată ordinea atât de bine stabilită odată părea un dezastru imposibil de sortat acum. Lăsasem ușa întredeschisă, continuând să stau cu ochiul asupra recepției, în caz că cineva avea să se apropie de noi cu o armă. Fusese de-a dreptul ipocrit când îmi cerusem să fiu calmă pentru că tremuram din toate încheieturile, iar pe fața mea zăcea o expresie de-a dreptul hidoasă. Mă dezgustau oamenii fricoși, dar bănuiesc că în fața morții nu aveam nici noi de ales.

Artyom, mi-ai fi fost de folos dacă ai fi rămas la locul tău, protejându-ne ca întotdeauna!

— Nu ar fi trebuit să vii aici, Maximilian! vocea doamnei cu părul arămiu străbătuse liniștea sub forma unei șoapte scurte și dureroase, care îmi făcuse stomacul să se contracte dureros. Pe hol nu părea să fie nimeni, deși țipete surde se propagau de la nivelul superior, motivându-mă să mă concentrez la ceea ce trebuia cu adevărat. Îmi mulțumisem că încuiasem intrarea din spate și cu ultimul strop de energie ascultasem cu atenție cum zarva părea să se deplaseze în diferite puncte ale nivelului de deasupra noastră. Cineva țipa în timp ce alerga la etajul superior, judecând după bubuielile scurte și repetitive care traversau muzica clasică și vocile umane. Inima îmi tresărise în piept și o senzație de amețeală îmi cuprinsese fruntea și vederea, de parcă eram pe punctul de a leșina.

— Mamă, nu te îngrijora! Se întâmplă tot felul de incidente! mă întorsesem puțin cât să îl găsesc pe brunet cum își ținea mama strâns de mână, încercând să o liniștească măcar puțin.

Dar nu e atât de obișnuit să tragi cu arma în fiecare zi. Nici măcar pentru crema Moscovei.

— S-a declanșat un pistol, Maximilian! mama lui păruse că încerca să accentueze adevărata gravitate a evenimentului, panica dublându-și volumul. Cum poți să fi atât de calm? adăugase ulterior, de-a dreptul speriată, distrăgându-mă de la ceea ce mă chinuiam să fac.

Simțeam o persoană apropiindu-se prin intermediul unor pantofi cu toc al căror ritm părea încâlcit și nesigur. Mă pregătisem pe poziții și prinsesem clanța ușii în mâini, încruntându-mi maxilarul într-o încercare amatoare de a înfrunta oricine avea să fie pe hol. Curând, în fața ochilor mei, prin spațiul de doar câțiva centimetri, o adiere rece îmi cercetase fruntea, parcă făcându-mă și mai atentă asupra ceea ce vedeam. Cei doi englezi încercaseră să se liniștească unul pe celălat și în deriva șoaptelor lor, găsisem în fața ochilor mei silueta unei fete pierdute, îmbrăcată într-o rochie sumară și cu tocuri deosebit de înalte în picioare. Îmi încetinisem respirația în momentul în care se întorsese cu fața spre recepție, observând un pistol în mâna ei pătată de sânge.