În întunericul nopții, printre clădirile îmbrăcate în zăpadă și gheață, Fedra Kondrat își croiește drumul spre Palatul lui Fedorov, cuibul celor mai influenți oameni de afaceri care tranzitează Moscova. Liniștea din viața tinerei Fedra Kondrat dispa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi se uscase gura când zărisem numele cafenelei ca o strălucire tăioasă în întuneric, arătându-și căldura și lumina caldă care îmbrățișa aproape toate scaunele și mesele goale.
Aruncasem o privire asupra ceasului. Era trecut de unsprezece noaptea, ultimele cupluri ieșite la întâlnire prelungeau șederea cu ceai sau ciocolată caldă... sau cel puțin așa îmi plăcea să cred. Știam că londonezul mă aștepta pe undeva prin cafenea, însă inima îmi bătea puternic și gura îmi era uscată. Ce tot vorbesc? Eram pe punctul de a leșina și de a mă teleporta acasă, însă îi trimisesem adresa prin mesaj și îmi era rușine să nu mă arăt după ce îi cerusem să vină.
Mă găsisem inspirând adânc înainte de a pătrunde în interior, prinzând valul de curaj pe care trebuia să mă urc pentru a-l căuta cu privirea. Clopotul de deasupra capului meu sunase potolit și limpede, atragând privirea servitorului și a unui cuplu care zăcea leneș lângă geamurile mari.
Eram obosită și mă luptam cu o răceală nemaipomenită, iar întunericul din sală se amesteca agale cu luminile difuze, lăsând chipurile oamenilor absolut indescifrabile.
Îl găsisem în cel mai îndepărtat colț, lângă peretele ornat cu flori artificiale, și pentru o clipă fusesem recunoscătoare că nu se așezase lângă fereastră. Pornisem cu pași silențioși, încercând să îmi îmblânzesc trăsăturile feței și să las în urmă tot ce se abătuse asupra mea astăzi.
— Hei! salutasem cu vocea lipsită de vlagă în timp ce brunetul cu ochi albaștri se ridicase politicos, cuprinzându-mă într-o îmbrățișare călduroasă.
— Ești bine, Fedra? Vrei să lăsăm întâlnirea pentru o altă zi? glasul lui moale și cald mă trimisese instant într-o stare de visare, încât pentru câteva clipe totul păruse ireal. Noi ne întâlneam și nu în palat.
— Nu, nu, sunt doar puțin răcită, dar e în regulă. Te-am pus pe drumuri în miez de noapte, nu se cuvine să amânăm pentru o altă zi, îmi justifiasem alegerea gentil, având grijă să îmi dezbrac pe rând eșarfa și paltonul. Nu-mi era tocmai la îndemână căci lipsa paltonului mă lovise de îndată, însă încercasem cu greu să mă adaptez și să mă comport absolut normal. Să las deoparte faptul că din cinci în cinci minute îmi era frig sau extraordinar de cald.
Îi simțisem ochii asupra mea și nu-mi fusese tocmai ușor să deschid discuția când în mintea mea se amestecau toate amintirile mele cu el. Încercarea de sărut stătea în vârful tuturor, amintindu-mi despre cât de încurcate erau legăturile dintre noi.
— Mi-ai promis că n-o să te mai întorci în Moscova! dădusem glas gândurilor mele, luându-l prin surprindere pe bărbatul din fața mea. Citeam uimire în ochii lui limpezi, un fel de resemnare tacită, ca și când se aștepta să-i spun una ca asta.
