În întunericul nopții, printre clădirile îmbrăcate în zăpadă și gheață, Fedra Kondrat își croiește drumul spre Palatul lui Fedorov, cuibul celor mai influenți oameni de afaceri care tranzitează Moscova. Liniștea din viața tinerei Fedra Kondrat dispa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
JONATHAN MOORE
F E D R A K O N D R A T
„Tot ce am iubit, am iubit de unul singur."
Dansasem minute bune, o eternitate după mine. Fiecare melodie se amestecase cu cealaltă și curând devenise un ghemotoc de instrumente clasice care producea gălăgie. Poate că Artyom ar fi ținut-o tot așa întreaga seară dacă n-am fi ochit-o pe Julia întorcându-se de una singură în sală, cu o privire pierdută.
Rusul se smulsese din mâinile mele și mă trase de încheietură după el, știind că am să fac după cum își dorea el și am să-l urmez. Costumul său de un albastru electric răsărise în fața ochilor mei cât timp ne făcusem calea printre oameni și de îndată ce masa noastră începuse să devină vizibilă, ne depărtasem unul de celălalt.
— Doamnișoara Serre unde este? Artyom întrebase fără rețineri, atragând privirea lui Jonathan Moore și al londonezului. Moore se desprinsese dintr-o conversație cu o tânără domnișoară, ba chiar străină după înfățișare, și se ridicase de pe scaun în așa fel încât să poată vorbi de la egal la egal cu el. Fernsby rămăsese la masă, asistând din depărtări la discuția noastră.
— Ce s-a întâmplat, domnule Kuznetsov? N-aveți răbdare ca domnișoarele să-și rezolve probleme și mai apoi să se întoarcă?
Apropoul său murdar se așternuse peste frica din sufletele noastre și devenise o văpaie de furie. Îl știam pe Artyom, îi știam și sufletul său aprig, însă când americanul începuse să-l calce pe bătături, rusul se arătase calm. Neobișnuit de calm.
— Am lăsat-o pe colega mea la baie și n-o mai găsesc, domnule Moore! Julia preluase cuvântul cu glasul tremurând și-și împreunase mâinile la spate.
Nenorocitul de Leonid! Eram furioasă și panicată în același timp, sperând ca verișoara mea să nu fi pățit nimic, ci doar să fi rămas în turul ei pentru cunoștința lui Aleksei. Îl privisem pe Jonathan ca și când ar fi putut face ceva, însă eram sceptică în privința noului acționar al palatului.
Artyom se depărtase de grup când primise un apel brusc, lăsându-mă pe mine și Julia în derivă, iar pe Jonathan în situația jenantă de a-și cere scuze de la domnișoara care spera că bărbatul avea să se întoarcă ca să-i vorbească și să-i acorde atenție.
— Au găsit-o. E în infirmerie!
Glasul lui Artyom pornise alarma, lăsând panica să-mi inunde sufletul. Voiam să plec, dar nu se cuvenea să fac asta sub ochii șefilor mei.
