Fedorov

Capitolul 30

Fedorov plătise un autocar de clasă proastă pentru a căra aparatul administrativ și asistenții în Sankt Petersburg. Vântul rece se infiltra printre geamurile prost montate, oferindu-mi gustul a ce ne aștepta afară.

Mă văzusem nevoită să plătesc un sfert de salariu vecinei de vis a vis pentru a sta cu bunica cât eram plecată, aproape o săptămână, și mă desprinsesem cu greu de apartamentul ei călduros.

Mă simțeam de parcă se rupsese o bucată bună din sufletul meu și trebuise să înghit în sec pentru a împiedica tristețea să se împrăștie peste tot. Eram de o zi și jumătate pe drum, iar organismul meu începea să resimtă poziția nepotrivită si spațiul restrâns dintre scaune. În dreapta, Julia deschisese un pachet de biscuiți cu ciocolată pe care îl împărțise cu băieții. Îmi oferise și mie, dar nu aveam poftă de mâncare.

Fedra

Mai bine te-ai ruga să ajungem întregi!

Scrisesem un mesaj către Moore pentru a actualiza locația noastră si atitudinea generală care plutea printre noi. Eram împărțiți în străini și ruși și, aparent, fiecare dintre noi își vedea de treaba lui.

Simțisem o bubuitură în scaunul meu și mă întorsesem iritată, știind că nu era nimeni altul decât Artyom. Blondul mă privise cu un rânjet masculin și își ridicase sprâncenele, făcând trimitere la telefonul meu. Probabil credea că vorbesc cu Maximilian.

— Domnișoară Kondrat, nu sunteți prea tăcută astăzi!? nu știu dacă Julia sau Konstantin observaseră că glasul lui Artyom semăna cu felul in care obișnuia să vorbească Moore, însă m-am trezit aruncându-i o privire urâtă.

— Vrei să zbori pe geam?

— Încearcă! se amuzase alături de Konstantin, aka colegul lui drag de scaun, scoțându-mă din sărite.

— N-o să îmi trebuiască prea multă forță. Prostiile astea sunt niște coji de geamuri, iar tu o namilă.

— Auch! Artyom îmi respinsese atacul, având grijă să râdă într-un mod care mă scotea din sărite. Revenisem pe locul meu în timp ce Julia mă privea atenta, chinuindu-se să nu râdă.

— Dragi colegi, vechea Fedra s-a întors! Mereu serioasă, mereu enervată de bărbații din jurul ei.

Mi-am dat ochii peste cap, simțind că aveam să înnebunesc în autobuzul acela.

Sankt Petersburg ne primise cu zăpadă proaspăt așternută peste clădirile inspirate din cultura europeană, iar escorta formată din, aparent, civili, ne cazase pe toți într-un hotel vechi și mic, dar cochet.

— Domnul Moore ne așteaptă la prânz în sala de masă! Konstantin comunicase atât în rusă cât și în engleză, privind grupul de 20 de persoane care se pregătea să urce scările sau să își asume riscul de a se urca în liftul antic.

Un zgomot general cuprinsese recepția și curând, Konstantin începuse să instruiască perechile de angajați care aveau să doarmă în camere comune. Eram norocoasă că Julia urma să îmi fie colegă de cameră și că lângă noi aveau să fie Artyom și Konstantin.

— Cum ți se pare locul, Fedra? Konstantin o luase la pas pe hol, urmându-mă grijuliu din spate. Puteam să le văd privirile celorlalți doi colegi din spate, aparent aveau o pasiune sadică pentru a mă cupla cu oricine.

— E frumos și... vechi? adăugasem ironică în timp ce călcasem pe parchetul din lemn uzat. Dușumeaua vișinie de deasupra era ponosită, dar curată.

— Cât se putea de ieftin, Julia adăugase din spate, gâfâind deja după un rând de scări urcate. Artyom se oferise să îi care bagajul minimal, însă bruneta părea că nu stă bine cu rezistența, dar nu cedase.