În întunericul nopții, printre clădirile îmbrăcate în zăpadă și gheață, Fedra Kondrat își croiește drumul spre Palatul lui Fedorov, cuibul celor mai influenți oameni de afaceri care tranzitează Moscova. Liniștea din viața tinerei Fedra Kondrat dispa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ULTIMA SEARĂ DE LINIȘTE
F E D R A K O N D R A T
Dușumeaua din lemn uscat scârțâise sub talpa pantofilor lui când se ridicase de pe scaun pentru a înconjura biroul masiv.
— Trebuie să fi amenințată ca să îți deschizi gura, domnișoară Fedra? Se sprijinise cu mâinile de marginile scaunului pe care stăteam sprijinită, ținându-mă ostatică în ochii lui albaștri.
Îmi simțeam inima bătând puternic în piept, ca și când tocmai mă oprisem din alergat, iar mâinile mele împreunate transpirau abundent. Avea să-mi vadă și să-mi cunoască frica, iar mai apoi să-mi comande rațiunea.
— Nu, domnule Moore, răspunsesem fără ezitare, încercând să nu multiplic furia moartă care zăcea pe fundul inimii lui.
Nu se depărtase nici măcar un centimetru, lăsând distanța redusă dintre noi să apese asupra mea.
— Ești mai fragilă decât îmi lași impresia, Fedra. De fapt, ești mai docilă, și amândoi știm câtă pierzanie aduce o astfel de atitudine. La naiba, ai un microfon lipit de timpan, folosește-l contra cui trebuie! îmi atinsese bărbia cu vârful degetelor și mă făcuse să-l privesc neapărat. Furtuna care se dăduse în sufletul lui toată seara nu lăsase urme pe chipul său tânăr.
Se dezlipise de scaunul meu ponosit și își băgase mâinile în buzunarele pantalonilor, găsind un pachet aproape golit de țigări și o brichetă care refuzase să producă o flamă. Americanul se întinsese spre un sfeșnic cu lumânări, lăsând tutunul să fumege mai mult decât își dorise.
— Îți face probleme? trase cu poftă din țigara lui, lăsând tutunul să-i înădușe plămânii mai mult decât am crezut vreodată că e posibil. Leonid, adăugase mai apoi, lăsând fumul să-i scape printre buze.
Bleah! Îmi displăcea mirosul.
— Destule. Aș fi preferat Ihorivna fără el și sora lui!
Își ridicase sprâncenele în mod instant, făcând încă un pas spre mine, și își îndesase tigara între buze, așteptând să mai vorbesc.
— Lenora? Ce ți-a făcut?
Personal, nimic, dar n-o puteam înțelege. Nici pe ea și nici pe hotărârea ei de-al învălui pe Maximilian Fernsby cu farmecele ei.
— Nu e ușor s-o asist, dar într-adevăr, Leonid nu poate fi comparat cu ea, deturnasem conversația de la direcția greșită pentru a nu atrage inutil atenția asupra mea.
