Annabella (Volumul 1)

Prolog

Prin ușa întredeschisă se zăresc umbre întunecoase care trec în grabă și dispar. Aștept, aștept și iar aștept, dar nici un rezultat.

Mirosul e înțepător, ușor sufocant pentru nasul meu sensibil. O singură secundă privesc femeia de lângă mine, cu teamă. O aud pufăind și rămân cu un gust amar în gură privindu-i chipul rigid și inexpresiv. Pare furioasă, dar nu știu la ce să mă aștept de la ea. Să fiu sinceră, mama este foarte imprevizibilă și profită din plin de influența pe care o are asupra mea.

-Zâmbește mai mult, îmi șoptește. Nu vreau să-l speri pe bietul băiat încă de la prima întâlnire!

Înghit în sec și îmi plec privirea. Are dreptate, ar trebui să nu mai arăt ca o găină fricoasă și să îmi concentrez gândirea pe ce anume urmează să fac. Ah, Alexander, trebuia să pui acele condiții și să îi dai mamei planurile peste cap!

-Doamnă și domnișoară Moore, domnul e gata să vă primească!

Majordomul mă trezește din starea de reverie. Mă simt mult mai agitată, emoționată și speriată acum când mă gândesc că, în doar câteva secunde mă voi afla în fața unui adevărat coșmar de-al meu. Un coșmar din care sper să mă trezesc cât mai curând cu putință.

Mama reacționează mult mai rapid decât mine, astfel odată ridicată în picioare, își trece în grabă degetele peste pantaloni, aranjându-i, ca apoi să își răsucească privirea spre mine.

-Ce mai stai acolo? Trebuie să mergem!

Își mijește ochii la mine, amenințător. Încă sunt foarte șocată și speriată de ce urmează să se întâmple, iar modul nu prea drăguț în care îmi cuprinde încheietura mâinii și mă împinge înspre ușă mă amețește și mai tare. Îmi înghit cu greutate nodul din gât și înaintez spre ușa lângă care, majordomul stă pironit ca o săgeată.

Îmi trec odată degetele prin păr și intru în încăperea slab luminată de o lumină roșiatică. Cuvertura de pe patul imens este roșie și pare pufoasă la atingere, tapetul peretelui e împroșcat cu o nuanță se albastru deschis, iar întunericul de afară predomină în mare parte.

Domnul Louis stă cu spatele la mine, cu mâinile strânse la spate și mușchii încordați. Mama mă împinge în față pentru a-și face loc de una singură să intre în cameră. Oftează silențios de nesăbuința de care am dat dovadă când m-am oprit în cadrul ușii, apoi întreaga atenție i se concentrează asupra bărbatului de douăzeci și cinci de ani.

-Domnule Louise, oftează aceasta pe un ton mult mai moale decât acela pe care l-a folosit când eram doar noi două.

Bărbatul se întoarce într-un final cu fața spre noi. Rușinoasă, îmi găsesc răgaz să îl analizez un moment scurt. Părul îi stă ciufulit, motiv pentru care își trece de câteva ori degetele prin el, aranjându-l. E îmbrăcat cu un tricou negru și niște jeanși. Nimic ieșit din comun și totuși atât de intimidant.

-Ea e fata?

Oh, Doamne! Vorbește despre mine de parcă aș fi un obiect! Nici măcar nu mă privește. Ochii negrii o fixează pe mama, dar îi sunt recunoscătoare pentru asta. Nu aș face față unei analize din partea lui.

-Da, ea este.

După ce a primit aprobarea din partea mamei, Louis își întoarce privirea spre mine. Mă analizează în detaliu din cap până în picioare fără să spună ceva. Abia după ce a terminat analiza, și-a răsucit privirea glaciară spre mama.

-Foarte bine, veniți dimineață după ea.

Bruneta se strecoară cu viclenie în spatele meu, de unde o aud cum chicotește ușor. Mă împinge din nou de la spate, forțându-mă să fac încă un pas înainte.

-Scap-o de timiditatea asta, Louis.

Acum sunt mai mult ca sigură că m-am înroșit până în vârful urechilor. Nu doar ieșirea furtunoasă a mamei mă îngrijorează, ci și privirile nesăbuite ale lui Louis. Iar din toată această ecuație, singurul vinovat este Alexander!

Nu aș fi nevoită să îmi petrec noaptea alături de un străin dacă el m-ar fi luat de soție fără să pună acele condiții stupide!

"Ești virgină?"; "Nu mă voi lega la cap cu o copilă care nu va fi în stare să mă satisfacă sexual"- Sunt doar câteva din vorbele rostite cu scârbă de către Alexander.

Aș fugi mâncând pământul, dar mama are nevoie de acea parte din moștenirea pe care o voi primi odată cu oficializarea acestei căsători, așa că voi face orice.

De fapt, asta speră mama să fac. Speră să calc peste catavre pentru a-i aduce ei banii mult doriți, dar... Pur și simplu nu pot să o fac!

_____

Sper să îmi lăsați o părere. ❤