9.

664 65 6
                                    


Asta nu e real, nu, nu şi nu. Categoric visez sau sunt beată. Da, asta trebuie să fie. Am băut prea mult la petrecere, iar acum am halucinații ciudate, înfricoşătoare chiar.

Noaptea a trecut cum a trecut, dar nimic nu m-a pregătit pentru această dimineață în care mama a vrut să facă o adunare de familie. Asta nu ar fi o problemă dacă stăm bine şi ne gândim, dar e destul de aiurea când prin "adunare de familie" a vrut să spună că trebuie doar să cobor din cameră şi să stau în bucătărie alături de Robert şi de ea. Ca şi cum acest lucru nu era de ajuns, acum aflu că tata a plecat pur şi simplu din oraş, iar Izabela a decis să plece cu el imediat după petrecere. Nici măcar nu au vrut să mă întrebe dacă vreau să merg cu ei sau vreau să rămân aici cu iubitul mamei mele. Cum au putut pleca fără ca măcar să îşi ia rămas bun?

-Uite, aş vrea ca noi să ne împrietenim, îmi propune cu voce joasă Robert. Ține o furculiță în mână, fiind prea pregătit să înfulece tot ce are în farfurie.

-Robert are un fiu cu câțiva ani mai mare decât tine, spune mama când vede că nu am de gând să răspund în vreun fel ofertei lui Robert.

Dau absentă din cap în semn afirmativ şi îmi continui masa. Mama loveşte suprafața plană, aşa că mă uit la ea cu ochi întrebători.

-Robert vrea să vă împrieteniți, repetă şi ea cu mai multă duritate în voce.

-Mi-ar părea bine, spun mai mult cu jumătate de gură.

-Fiul meu va veni să locuiască aici de astăzi. Sper că nu te deranjează.

Glumeşti? Normal că mă deranjează, nici măcar nu ştiam de existență ta până să apari pur şi simplu în casa mea dându-te drept logodnicul mamei mele! Încă un bărbat la fel sau poate mai rău decât tine mi s-ar opri în gât.

-Sigur că nu, este bine venit.

Mama zâmbeşte mulțumită de răspunsul pe care l-am oferit, apoi pot răsuflă uşurată când privirile celor doi se îndreaptă asupra mâncării, iar pe mine mă ignoră cu desăvârşire. Bucătăreasa familiei face o treabă minunată şi pun pariu că nu aş rezista o zi fără ea în casă. Poate de asta mama s-a grăbit să o angajeze încă de când eu aveam treisprezece ani şi doream cu ardoare să devin o bucătăreasă de succes. I-am distrus toate oalele, spart un set de farfurii, apoi am rupt o lingură de lemn mamei. Deci nu sunt deloc pricepută în bucătărie.

Imediat ce am terminat de servit micul dejun, m-am scuzat de la cei doi cu pretextul că trebuie să ajung la şcoală. Sunt mai mult decât convinsă că am un test super greu la spaniolă a treia oră, iar eu nu m-am pregătit deloc.

Ashley, prietena şi colega mea de clasă flutură mâna din capătul opus al curții liceului pentru a-mi atrage atenția asupra ei. Încerc să forțez un zâmbet când ajung în dreptul ei, dar deja şi-a dat seama că nu sunt în apele mele pentru că s-a retras de lângă grupulețul cu băieți şi m-a tras după ea spre clădirea din spatele nostru.

-Eşti ok?  Nu ai mai dat nici un semn de viață.

-Sunt bine, doar că petrecerea Izabelei mi-a distras atenția de la alte activități şi am uitat să te sun.

Aducerea în discuție a petrecerii de aseară m-a făcut să cad pe gânduri şi să îmi amintesc de aflarea micuțului secret al lui Alexander, logodna mamei şi nu în ultimul rând, plecarea Izabelei şi a tatei. Toate au venit peste mine şi m-au făcut să mă întristez teribil.

-Avem o profesoară nouă de spaniolă, îşi dă Ashley ochii peste cap. Am auzit că e spurcată şi dă teste grele, ai învățat ceva?

Clatin din cap în semn de negare, apoi mă retrag de lângă prietena mea pentru că îl observ pe Alexander la intrarea în liceu. Aş minți dacă aş spune că un nod nu mi s-a format în stomac, iar o senzație de plutire nu m-a cuprins. Dar aşa cum apăruse, a dispărut la fel de repede odată cu apariția amintirii a ceea ce este de fapt. Noaptea trecută am meditat o groază asupra acestei probleme şi am ajuns la concluzia că fie am înnebunit, iar mama va fi nevoită să mă ducă la ospiciu, fie Alexander chiar este un vampir în adevăratul sens al cuvântului. Când urmăream seria twilight nu credeam cu adevărat că mâncătorii de  sânge există şi în viața reală. Mai mult decât atât, râdem de sora mea şi de prietenele ei care s-au îndrăgostit de vampiraşul cel rău din film şi visau ziua în care le va muşca de gât. Ce să zic, fantezii de puştoaice.

Annabella (Volumul 1)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum