Annabella (Volumul 1)

24.

Cu toții mă priveau şocați. Încercam să desluşesc ce tocmai s-a întâmplat, dar nu pot. Nu ştiu cum anume am reuşit să îl dobor pe Alexander doar dintr-o lovitură sau cum anume i-am ars mâinile lui Louis când a încercat să se apropie de mine. Vrăjitoarea s-a retras în partea opusă, şocată.

-Are leshy.

-Leshy? A întrebat Grek nesigur pe propriile cuvinte.

Grey a făcut un schimb de priviri cu geamănul său, apoi m-a privit cu compasiune. Am senzația că ştie despre ce este vorba, dar nu vrea să spună ceva.

-Leshy este un spirit masculin al pădurii, explică vrăjitoarea cu plete brunete, acoperite de un batic roşu. Cu ajutorul lui Annabella este imună la orice fel de vrajă, nicio forță supranaturală nu o poate atinge pentru că cineva trăieşte prin ea, cineva o protejează şi încasează rănile ei.

Alexander se apropie de mine, îmi dezleagă mâinile şi mă lasă să privesc impacientată în jur. De nicăieri am simțit un sentiment de pace, ceva ce mie îmi sună ca un cămin unde te simți foarte bine.

-Vrei să dormi puțin?

Îmi întorc privirea spre Beatrix, şi clatin din cap.

-Unde este Paul?

-În pivniță, răspunde Amara în locul ei.

-Cum poate trăi cineva prin mine? Întreb.

Vrăjitoarea trage aer în piept şi începe să îmi explice cum o persoană cu prea multă putere este înzestrată cu un darul de a deține corpul altei persoane până în noaptea cu lună plină. Nu ştiu cum, dar am senzația că trăiesc un episod din teen wolf.

-De ce vampirii au atâtea lucruri în comun cu vârcolacii?

-Nu au, dar natura le-a oferit aproape aceleaşi puteri, şi împart blestemul. Nu e deloc uşor să fi o creatură a nopții.

-Cine trăieşte prin mine mă poate manipula?

Vrăjitoarea clatină din cap, iar eu răsuflu uşurată. Ultimul lucru pe care l-aş vrea ar fi să aflu că îndeplinesc cerințele cuiva.

-Când l-ai ajutat pe Paul să se vindece, uşa ce duce la inima ta a rămas deschisă şi un suflet a intrat. Nu pot afla cine este, dar îți pot zice doar că este foarte puternic pentru că, ți-a dat şi forță fizică. Nici un individ nu poate face asta.

-Crezi că era o creatură în timpul în care era în viață? Întreabă Louis.

-Nu ştiu, nimeni nu ştie.

Să fie vorba despre Paul? Altfel de ce l-am văzut pe el când vraja a luat sfârşit?

-Cred că Paul ne poate răspunde la asta, rostesc peste vociferația ce s-a creat. Când vraja s-a terminat a apărut în fața mea sub formă de fantomă.

Vrăjitoarea se îndreaptă spre mine, se lasă pe vine şi îşi pune o mână peste degetele mele împreunate. Nu am realizat până acum că tremur. Recunosc că sunt foarte speriată.

-Ce ai văzut la el?

Îmi închid pentru câteva momente ochii pentru a mă putea concentra. O tonă de presiune este pusă acum pe umerii mei acoperiți de materialul bluzei.

-Părea rănit, replic cu gândul la imaginea cu ochii lui îndurerați ce mă priveau speriați. Vreau să îl văd.

Olaf clatină din cap, mişcându-şi într-o parte şi alta şuvițele blonde.

-Nu se poate. Dacă te lăsăm să îl vezi, sunt şanse foarte mari să scape şi nu putem risca.

Ca arsă, mă ridic de pe scaun, lovind-o pe vrăjitoare cu genunchii mei. Palmele mi-au luat foc pentru că le simt prăjite şi gata de atac.