Annabella (Volumul 1)

14.

-Îmi poate explica cineva cine este Paul şi ce legătură are el cu mine?

-Mai întâi, linişteşte-te, îmi propune Alex, apropindu-se de mine.

-Vreau să ştiu totul, Alex!

Amara vine mai aproape de mine, exact când Olaf şi Beatrix au intrat în bucătărie.

-Asta nu este posibil, obiectează Beatrix.

-Decât dacă....

Dar Olaf nu îşi continuă ideea, dar apare într-o nanosecundă în fața mea, iar cu mâinile sale îmi dezgoleşte umărul drept. Îl privesc ca pe o ciudățenie, până când îmi cobor privirea spre semnul meu din naştere.

-Alex, trebuie să scapi de ea, cât mai repede.

Grey şi Grek intră şi ei în cameră şi se apropie de mine, privindu-mă ciudat. Grek are ochii roşii când se năpusteşte asupra mea, prinzându-mi corpul în mâinile sale. Îşi duce chipul spre gâtul meu după ce am observat colții ce i-au ieşit din gură.

-Grek, calmează-te, spune Alex care era singurul din încăpere ce îşi menținea calmul.

-Este medicamentul lui Paul, iar tu îmi ceri să mă calmez?! Se răsteşte bărbatul din spatele meu, impacientat. Ne va vâna pe toți ca pe nişte animale dacă află că este aici!

-Dar nu va afla, cel puțin nu deocamdată.

Când Grek îmi dă drumul, îmi trec degetele prin păr şi ies din bucătărie. Mă întâlnesc cu Todd în living, dar îl ignor totalmente. Are aceeaşi privire speriată pe care cu toții o posedă acum.

-Anna, şopteşte Alex care vine în urma mea. Când mă întoarce cu fața spre el îmi dau seama că tremur toată.

-Îmi puteți explica şi mie ce se întâmplă aici? Cine este Paul?

-Regele nostru, al tuturor vampirilor, îmi răspunde Beatrix, trecând pe lângă mine.

Ne aşezăm cu toții pe canapea, sau scaune, doar Olaf rămânănd în picioare. Se plimbă agitat prin încăpere, iar şuvițele lui blonde sclipesc la lumina neonului care luminează slab pentru că draperiile sunt acum trase. Îi privesc pe rând pe fiecare în parte şi îmi opresc privirea pe chipul lui Alexander, care este la fel de inexpresiv şi rigid ca al celorlalți.

-Bunica ta s-a numit Annabella, începe Alex de la un timp să vorbească. Tu nu i-ai moştenit doar numele, ci şi semnul. Cu mii de ani în urmă, Paul s-a îndrăgostit de o aşa zisă Annabella care avea un semn pe umărul drept, exact ca şi tine. Avea sângele pur, demn regelui, dar aceea fată l-a păcălit doar ca să-i câştige inima, iubirea, averea, respectul.

Îl ascult cu atât de multă atenție încât uit chiar şi cum se respiră. Chiar când credeam că viața mea nu poate să fie mai rea de atât, m-am procopsit cu un semn stupid şi un rege nebun, minunat. Nici că se putea mai bine.

-Annabella l-a otrăvit pe Paul, continuă povestea Grey. O vrăjitoare a creat vraja mortalității, iar Annabella l-a ademenit pe rege cu frumusețea şi blândețea ei, nimeni nu ştie cum a făcut asta, ştiu doar că Paul a acceptat să bea aceea băutură şi, astfel a ajuns pradă unei schimbări bruşte. Şi-a schimbat în totalitate comportamentul, a devenit violent, crud şi nemilos. De ani de zile a început să îi apară o anume cicatrice pe corp care se tot extinde. Când cicatricea îi acoperă întregul corp, viața lui a luat sfârşit.

-Dar asta a durat ani de zile, îmi dau eu cu părerea.

-Aşa este, dar asta nu înseamnă că este pregătit să moară, vrea să se vindece, iar de aceea are nevoie de sângele pur al unei urmaşe de-al Annabellei. O fată care să îi poarte numele şi semnul.