Annabella (Volumul 1)

2.

-Îți stă foarte bine cu această rochie surioară. Sunt sigură că Alexander va cădea pe spate când te va vedea.

-Mulțumesc Izabela, sper să nu te înșeli.

Ceea ce sora mea mai mare nu știe este că tremur pe interior de emoții şi de frică. Într-adevar, rochia nu este nicidecum aleasă de către mine căci eu nu mi-aș fi îmbrăcat corpul într-un material subțire, mulat şi transparent nici măcar dacă afară ar fi în jur de treizeci de grade. Trezită din somn încă de la prima oră a dimineții, mama mi-a aruncat în pat materialul pe care va trebui să îl imbrac fără dar și poate.

-Cum a fost azi-noapte? Îmi atrage din nou sora mea atenția asupra ei. Louis e bun la pat? Merită să merg la el săptămână viitoare pentru o partidă?

Mă înec înghițind în sec în urma celor auzite. Oricât încerc să mă controlez şi să nu atrag atenția asupra mea, tot îmi simt obrajii arzând. Am șaisprezece ani, cred că e normal să mă emoționez în astfel de momente.

-Cel mai bun, rostesc cu greutate.

-Am ajuns, ne atrage șoferul atenția şi ne întrerupe conversația deloc subtilă.

Abia acum îmi răsucesc privirea înspre geam și constat că ne aflăm la reședință familiei Leopold. Alexander a ieșit în cadrul ușii şi așteaptă răbdător ca noi să coborâm din limuzină şi să pășim încrezătoare înspre el.

Îmi aranjez mai bine rochia mulata pe mine, mulțumindu-mi în gând că am ales să port şi o vestuță pe umeri. M-aş fi simțit mult prea expusă în fața lui în caz contrar.

Mama este prima ce iese din mașină şi îl bucură pe Alexander cu un zâmbet ce îi face fondul de ten să iasă mai mult în evidență. Nu pot să cred că am acceptat să îmi chinui genele cu acest rimel greoi. Mă simt obosită şi am senzația că ar trebui să mă frec la ochi ori să mă spăl pe față.

Tata este ca de obicei la primărie pentru că a intervenit o ședință importanta ce nu necesită amânare. A promis că va veni diseară să îl salute pe Alexander şi ne va conduce pe noi acasă.

Sora mea iese la rândul ei din mașină şi lasă portiera deschisă ca să o urmez. Trag adânc aer în piept şi aștept răbdătoare ca sora mea să îi zâmbească cu buzele până la urechi bărbatului înalt din fața noastră apoi îmi forțez un mic zâmbet când e rândul meu să mă apropii.

Spre deosebire de celelalte două femei ce l-au salutat înaintea mea, eu sunt nevoită să îmi las mult mai mult capul pe spate pentru a-i privi chipul măsliniu şi ochii de un verde impunător. Părul brunet îi este răvășit, iar cămașa desfăcută la primii doi nasturi şi suflecată până la coate. Nu s-a străduit prea mult pentru această întâlnire, dar cel puțin și-a ras barba deasă lăsând la iveală doar o urmă neagră de firicele ca să îi înconjoare buzele cărnoase.

-Bună, Alexander, mă aud spunând câteva clipe după ce l-am lăsat să mă analizeze la rândul lui.

Nu a schițat nicio reacție când a dat cu ochii de paloarea ce mi-a invadat obrajii sau zâmbetul chinuit pe care am încercat sa i-l ofer.

-Bine ai venit, Annabella!

Mama și-a făcut loc pe lângă majordom şi a intrat în casă, asaltată de sora mea care privea fascinată tot ce o înconjura. Vila lui Alexander o șochează şi o fascinează dacă ar fi să ma iau după privirea încântată pe care o aruncă asupra fiecărui obiect valoros din casă.

Alexander locuiește singur de câțiva ani încoace, părinții lui ocupând vila de lângă New York. Nu pot spune că locuiește singur în adevăratul sens al cuvantului, adică este înconjurat de mai bine de zece angajați ce îi fac poftele şi îi îndeplinesc capriciile fără să comenteze.