Annabella (Volumul 1)

3.

Surprinzător sau nu, dar tata a reușit să destindă într-un fel sau altul atmosfera tensionată dintre mine şi Alexander. A făcut glume legate de jucătorii de volei care vor fii nevoiți de acum să îşi practice jocul în alt loc pentru că terenul le-a fost distrus, iar în locul lui se va construi o frumoasă firmă care îi va aduce mulți bani tatei.

Alexander a părut mai mult decât mulțumit de cele auzite spunând că voleiul este un sport fără rost ce nu ar trebui să fie susținut în orașul nostru.

- Mă bucur să văd că ne aflăm pe aceeași lungime de undă, domnule Moore.

-De asemenea, şi te rog spune-mi Alfred.

Ambii zâmbesc fericiți şi încântați unul de prezența celuilalt făcându-mă să mă simt în plus. Îmi trec absentă mâinile peste picioarele descoperite de minuscula rochie şi mă rog în gând ca cei ce au intrat acum pe uşă să fie mama şi Izabela care să ne anunțe cât mai repede plecarea.

Spre marea mea fericire rugămintea mi-a fost ascultată, iar mama este aceea ce intră în salon. Zâmbetul ei mă face să mă întreb dacă nu cumva am în fața mea o cu totul altă persoană mult mai bună şi înțelegătoare decât este de fapt.

-Întrerup ceva? Se scuză când observă şi ea liniștea ce s-a așternut în încăpere odată cu intrarea ei.

-Nici gând, dar cred ca ar fi timpul să ne retragem.

Zâmbesc în sinea mea când îl văd pe tata ridicându-se de la masă şi strângând mâna lui Aexander, care s-a ridicat şi el.

-Sunteți mereu bineveniti aici, anunță acesta fixându-mă pentru un moment scurt. O clipă mai târziu privirea mi-a alunecat asupra podelei şi m-am trezit privind fascinată într-acolo.

-Îți mulțumim mult pentru prânzul delicios. Cu această ocazie vă invităm la reședința noastră săptămâna viitoare cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de douăzeci de ani ai Izabelei.

-Voi veni cu mare drag, o asigură Alexander pe mama cu zâmbetul pe buze. Annabella, poate ar fi indicat să dormi aici în această noapte. Poate în aşa fel ne vom cunoaște mai bine.

Bătăile inimii se accelerează brusc, în timp ce o stare persistentă de emoție necontrolată mă cuprinde. Teamă, surprindere, şoc. Cam astea ar fi emoțiile pe care le simt în acest moment în timp ce ochii verzi ai lui Alexander mă fixează cu o intensitate aparte. Sunt conștientă că din nou încearcă să îmi analizeze reacțiile şi tocmai de asta mă străduiesc să zâmbesc.

Îmi plec uşor capul rezistânt cu greutate impulsului de a mi-l fixa în pământ şi de a-l ignora pe Alexander cu tot cu cerința lui. Nu, nu trebuie să arăt ca o găină fricoasă ori să-i dau motive cum că s-ar putea îndoi în vreun fel de mine.

Când într-un final trag adânc aer în piept şi imi ridic privirea spre el, il surprind analizându-mă. Nimic nou. E normal să mă analizeze din moment ce mama a venit cu planul să ne căsătorească. Ar fi prea absurd din partea mea să îi interzic să o mai facă.

-Ok.

Ok? Doar atât pot? Ah, sunt mai emoționată decât credeam. Alexander îşi ridică întrebător o sprâncenă aşteptând probabil să mai adaug ceva, dar gestul meu de a-mi ridica impasibilă umerii îl uimește şi mai mult.

-Voi rămâne dacă aceasta este dorința ta, mă justific.

-În regulă, dacă aşa stau lucrurile noi ne vom retrage acum, anunță mama cu un imens zâmbet pe chip. Îmi arunca o privire prin care vrea să mă atentioneze să am grijă ce spun în preajma lui Alexander apoi se retrage din salon urmată de tatăl şi sora mea care nu îşi mai încăpea în piele de încântare şi mă privea cu subînțeles.