Annabella (Volumul 1)

27.

-Fă-o. Acum.

Rânjesc spre Ashley, o lovesc peste umăr şi trec pe lângă ea. Încearcă să mă prindă din urmă, dar picioarele ei  lungi, sunt complet nefolositoare când vine vorba despre alergat. Nu degeaba profesorul de sport mă punea mereu să particip la toate orele lui, probabil vedea în mine o sportivă.

Ocolesc aleea şi mă ascund după clădirea cinematografului ce nu a mai fost deschis de ani de zile. Mă pitesc după două pubele, iar Ashley apare câteva secunde mai târziu, ținând strâns la piept sticla pe care a furat-o de la mătuşa ei.

-Pregătită? Întreabă şoptit, urmărind trecătorii străzii. Eu doar aprob.

-Eşti sigură că nu îşi va da seama că ai luat-o?

Nu îmi place privirea pe care prietena mea mi-o oferă, un rânjet amestecat cu o uitătură chiorâşă.

-Mătuşa mea este un şoim în adevăratul sens al cuvântului, şi-a dat seama că i-am furat un magnet de pe frigider, iar a doua zi a venit la mama şi m-au forțat împreună să îl înapoiez. Şi-a dat seama chiar dacă are cincizeci lipiți de frigider! Îți dai seama?

Oftez înfrântă.

-Mă vei pune pe mine să plătesc asta? Întreb.

-Eşti începătoare, mă ocup eu de ea, trage ea cu ochiul, desfiletând dopul sticlei. Vrei să guşti prima?

Aprob iar.

Prima înghițitură a fost mai grea, apoi lichidul a mers de la Ashley la mine şi invers până nu a mai rămas decât un sfert din sticla pe care prietena mea a furat-o de pe masa mătuşii ei. Spunea că este prea bătrână să se poată bucura de un vin alb, aşa că eu fost am ajutat-o să se distreze puțin, şi implicit m-am ajutat pe mine să mă relaxez.

-Tomberonule, stai potolit sau te pocnesc, bolboroseşte Ashely cu vocea ei tipică de bețivă notorie. Chicoteşte, bate din palme, apoi se uită lung la mine. Haide să mergem la tine acasă, spune ea.

-Ca să ce? Să dăm peste Robert sau Aiden? Nu prea cred.

Şi mai iau o gură mare de vin. Ca şi cum pământul nu se învârtea deja sub fundul meu. Corpul mi-a amorțit de când stau rezemată de peretele acesta rece şi mucegăit. 

-Vreau sa îl văd pe Aiden, vreau să mi-o tragă.

Poate subconştientul meu este panicat acum şi totodată uimit de cuvintele prietenei mele, dar după starea în care mă aflu, m-am trezit doar că ridic impasibilă din umeri.

-Bine atunci. Ajută-mă să mă ridic.

Ashley stătea în picioare, sprijinindu-se de tomberon. Sau de două tomberoane? Totul arată dublu acum.

-La trei, mă avertizează ea înainte să mă tragă de jos. Sfârşeşte căzând peste mine.

-Ai spus la trei, mă vait rănită. Cotul ei a ajuns să îmi lovească fruntea.

-Mi-a fost prea lene să număr, mergem fără numere?

Aprob. Dau să mă ridic de una singură, mă dezechilibrez şi ajung să mă deplasez ca un copil care acum învață să meargă, dar nu îşi poate folosi decât palmele şi genunchii.

-Ai un fund mișto, murmură Ashley apreciativ din spatele meu.

-Mersi. Mă împingi puțin pentru avânt?

Mă ascultă, chiar dacă amândouă abia ne mișcăm. Și-a lăsat toată greutatea pe mine și cu mâinile sale m-a împins de fund în față. Am căzut pe burtă, m-am ridicat, am scuturat din cap, dar nu prea tare pentru că mă doare și m-am prins de un sac de gunoi. Am băgat unghiile în el, dar am reușit să mă ridic. Ashley m-a urmat câteva secunde mai târziu și am prins-o de braț.