Annabella (Volumul 1)

5.

Rămân de-a dreptul stupefiată când intru în casa familiei mele. Nu reuşesc decât să îmi dau părul brunet după ureche, căci glasurile stridente îşi ridică mai mult tonalitatea şi mă fac să privesc uşa în spatele căreia de află biroul tatei cu sprâncenele încruntate.

O mână mi se aşterne pe încheietură şi mă trage spre un corp puțin mai înalt decât al meu şi mai suplu. O privesc pe Izabela cu ochi mari, dar o las să mă tragă spre dormitorul ei. Un loc retras unde, cel mai probabil se va lua de mine că nu am reuşit să mă culc cu Alexander. Halal  intrare mi-am făcut.

-Uite, nu am vrut, bine? Adică, am vrut să fac sex cu el, dar nu am putut să sar ca disperata pe el dacă nu a avut chef şi, în plus nici nu ştiu ce vreau de fapt. Sunt îngrijorată la toanele pe care le face, am avut o discuție aseară,  iar astăzi dimineață am plecat şi...

-Vrei să taci?!

Izabela m-a întrerupt. Are brațele încrucişate la piept si mă priveşte de lângă pat cu ochii mari şi furioşi.

-E numai vina ta! Rosteşte furioasă. Se apropie cu paşi lenți de mine, privindu-mă furioasă. Dacă tu ai fi fost în stare să îl seduci pe Alexander, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat.

-C-ce vrei să spui?

Înghit în sec, simțind cum încep să mă înroşesc sub privirile nervoase pe care sora mea mi le oferă. M-aş face cât mai mică aici lângă uşa de lemn dacă aş putea, dar, cum nu pot face asta, mă văd nevoită să trag adânc aer în piept şi să aştept ca Izabela să îşi verse nervii pe mine. Din nou. Nu că asta ar fi ceva nou, oricum.

-Vreau să spun că eşti o inutilă. L-aş cuceri pe Alexander doar cu o privire, dar ghici ce? Eu am un logodnic.

-Cum? Cine? De când?

-O, dar asta nu mai este problema ta, scumpă surioară, se apleacă spre mine şi mă priveşte la fel de furioasă, dar de această dată fix în ochi. Mai ai o şansă să dai tot ce-i mai bun din tine săptămâna viitoare când Alexander va veni la aniversarea mea.

Clatin din cap.

-Nu mai fac asta, am renunțat la seducerea lui, Izabela. Nu mai vreau.

-Ba o vei face! Asta dacă nu vrei ca mama să divorțeze de tata. Puterea e în modul în care te vei comporta de acum încolo cu Alexander, spune.

-Stai, ce legătură are Alexander cu părinții mei şi de ce ei ar divorța?

Nu îmi vine să cred ce aud. Lacrimile îmi udă de îndată ochii şi am nevoie de toată tăria din lume pentru a nu le da frâu liber să cadă.  Nu în fața Izabelei, care sunt mai mult decât convinsă că aşteaptă un moment pentru a râde de mine.

-Relațiile nu merg întotdeauna, Anna. Ar trebui să ştii asta din moment ce nici măcar contactul sexual dintre tine şi Louis nu a avut loc.

Simt cum încep să îmi schimb culoarea de pe chip. Din roşu devin albă, apoi vineție. Camera începe să se învârtească, iar o parte din mine şi-ar dori la nebunie să se arunce în pat pentru a nu se prăbuşi pe covorul moale şi pufos de pe jos. Dar nu pot face asta. Nu când sora mea este încă aici şi îmi aruncă adevărul în față fără să clipească.

-Eu... Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Dau să mă întorc cu spatele la ea şi să prind mândru uşii, însă simt cum mâna ei îmi prinde ceafa şi, înainte să reuşesc măcar să mă opun, capul îmi este împins de uşă, iar corpul mi se slăbeşte şi cade pe jos. În cel mai scurt timp îmi pierd de-a dreptul cunoştiința, singurul lucru pe care îl mai oberv fiind întunericul şi cuvintele ei care sunt mai mult şoptite.