Annabella (Volumul 1)

28.

Următoarea zi m-am prezentat la casa lui Alexander. Poate visul de noaptea trecută m-a determinat să vin de una singură aici încă de la prima oră a dimineții, sau insistențele lui Robert de a mai părăsi casa. Nu sunt sigură, dar cert este că m-am hotărât să fac pace, și cu cine să o fac mai întâi? Tocmai cu Alex.

Vampirul mi-a deschis ușa de la intrare și s-a prezentat în fața mea cu un chip somnoros și obosit. Are cearcăne adânci sub ochi și părul răvășit. La vederea mea, își mijește ochii.

-Annabella, murmură uimit.

Zâmbesc, apoi îl întreb dacă pot intra. El scutură din cap și se grăbește să mă poftească în living, unde mă servește cu un ceai cu ajutorul bucătăresei sale.

-Ce vânt te aduce la mine? Întreabă câteva minute mai târziu.

-M-am decis să trec peste tot ce mi-ai făcut, chiar dacă m-ai rănit foarte mult. Să trec peste tot ce mi-ați făcut și să vă iert.

Și exact acestea îmi sunt intențiile. Nu văd de ce le-aș purta pică acum, când am șansa să trăiesc fericită.

-Ce te-a făcut să te răzgândești?

-Cred că Paul m-a împins oarecum de la spate, șoptesc. Ieri am primit o scrisoare de la el, cumva m-a făcut să îmi dau seama că cineva în lumea asta ține la mine și mă vrea fericită. Nu vreau să îl dezamăgesc, dar știu că nu pot fi fericită decât dacă mă împac cu voi toți.

-Îmi pare rău, Annabella pentru toată suferința pe care ți-am produs-o. Ești o fată foarte bună, nu meritai să suferi atât din cauza mea.

Verdele ce odată mi se părea ispititor mă analizează acum cu blândețe și înduioșie.

-Vreau să știu ceva, totuși, spun eu.

-Orice.

Trag aer în piept, încep să mă joc cu ceașca de ceai din mâinile mele cât îmi pregătesc cuvintele în gând. Cu ce ar trebui să încep?

-Din câte am înțeles, sora mea era logodită la un moment dat, tocmai de asta nu înțeleg cum ai ajuns să fi împreună cu ea. Când s-a întâmplat totul?

-Izabela plecase din oraș împreună cu Alfred imediat ce mama ta a pus-o să aleagă cu cine va rămâne, începe Alex să povestească, oftând. Odată ce părăsise orașul, și-a dat seama că făcuse o greșeală să nu îți spună și a vrut să se întoarcă, dar ceva s-a întâmplat pe drum. Un vampir din împrejurimi a atacat-o chiar înainte ca ea să urce în limuzina tatălui tău. Era hotărât să o secătuiască de sânge, dar am ajuns la timp, am salvat-o din mâinile sale, dar abia mai târziu am aflat că tipul o hipnotizase, a determinat-o să le spună tuturor că este logodită și să nu mai dorească vreodată să se întoarcă în oraș. Nu am reușit să aflu de ce, sau cine i-a făcut asta, dar știu că în momentul în care și-a ridicat privirea speriată și mi-a mulțumit că am salvat-o de la moarte ceva s-a schimbat. Am început să o iubesc.

De-aș fi știu toate astea până acum, lucrurile ar sta diferit acum. Poate nu m-aș fi amăgit singură în această relație.

-Mulțumesc că ai salvat-o, bâigui după un timp. E ciudat, noaptea trecută am visat că îmi dezvălui un mare secret, şi asta m-a determinat să te caut. Cred că despre asta era vorba.

Alexander îmi oferă apoi unul dintre frumoasele lui zâmbete, mă ridic de pe scaun, aşez ceaşca la loc pe masă, pregătită să plec.

-Diseară este sfârşitul lunii, iar Olaf organizează o petrecere restrânsă în familie ca să sărbătorească că am scăpat de Paul atât de uşor. Ai vrea să vii şi tu?