Annabella (Volumul 1)

26.

Termin de luat comanda de la masa doi, îi arunc lui Carmen prosopul, iar ea îmi zâmbește complice.

-Două cafele pentru masa mea favorită, chicotesc, trăgându-i cu ochiul.

Șefa mea chicotește și se redepune pe treabă până eu mă îndrept spre masa cinci, unde niște tipi mai gălăgioși și-au făcut apariția. Doi dintre ei și-au scos pachetele de țigări din buzunarele gecilor și și-au aruncat căciulile pe jos.

-Băieți, fără țigări în cafenea, îi avertizez răbdătoare.

Doi dintre ei pufnesc în batjocură, analizându-mă din cap până în picioare.

-Aveți de gând să comandați sau nu?

-Cinci cafele, strigă unul dintre ei pentru a acoperi zarva din local.

Încuviințez și notez totul pe carnețelul meu. Îmi rotesc corpul la 180 de grade, pregătită să plec, dar nu fac altceva decât să mă lovesc de corpul cuiva. Este Beatrix.

-Hei, mă salută ea prietenoasă.

La început fac un pas în spate, dar tot ce fac este să mă ciocnesc de corpul altuia. Todd se află în spatele meu. De ieri nu i-am mai văzut pe niciunul dintre ei. Nu de când am fugit împreună cu Paul din casa lor, apoi m-am refugiat în dormitorul meu după ce Aiden abia mi-a deschis ușa. Se pare că în noaptea în care eu ar fi trebuit să mă întâlnesc cu Ashley în loc să particip la acel ritual idiot, prietena mea a organizat o petrecere surpriză, știind prea bine că este ziua mea de nașere. Văzând că nu mai apar, a abandonat cererea lui Alexander de a sta acasă și a adus toți invitații la mine, dând practic buzna peste Robert și Aiden. Aceștia au fost mai mult decât fericiți să aibă mai mulți prieteni de beție, dar Aiden și-a tras-o fără jenă în patul meu.

-Voi ce căutați aici? Redevin conștientă asupra situației în care mă aflu.

-Putem să vorbim? Își încearcă Beatrix norocul.

Îi fac semn spre masa din capătul localului. Aceasta înțelege mesajul şi îşi trage iubitul spre respectivul loc. După ce îi spun lui Carmen de cafelele ce trebuiesc preparate şi la duc celor de la masa doi cafelele mult dorite, mă îndrept nu prea entuziasmată spre respectivii vampiri.

-Sper că nu o să mă forțați să fac iar ceva ce nu doresc, declar în timp ce luam loc pe scaunul liber de la masă. Deci? De ce ați venit?

-Ne pare rău că a trebuit să treci prin toate acele lucruri, începe Beatrix să vorbească. Aveam nevoie de ajutorul tău, dar asta nu ne scuză metodele prin care l-am obținut.

-Ce s-a întâmplat cu Paul? Ați dus ritualul la bun sfârşit?

Beatrix clatină vehement din cap în semn de negare.

-Odată ce a plecat din oraş, înapoi pe tărâmul lui noi nu mai avem o forță să îi facem rău. Mai mult decât atât, azi dimineață a venit un slujnic de la castel şi ne-a spus că Paul ne-a iertat micuța faptă doar de dragul tău.

Îmi mijesc ochii, iar conversația este doar între mine şi Beatrix, Todd rămânând la fel de tăcut ca de obicei.

-De dragul meu? Întreb nesigură.

-De tine s-a simțit cel mai apropiat. Am venit doar să ne cerem scuze în numele tuturor celor ce te-au rănit din partea familiei noastre.

Beatrix îşi trece de câteva ori degetele prin părul lung, dându-l inocentă pe spate. Todd doar mă priveşte gânditor, dar nu dă semne cum că nu ar fi de acord cu cele menționate până acum.