Annabella (Volumul 1)

15.

M-am hotărât că ar fi mai bine să plec la liceu, nu de alta, dar lista absențelor s-ar putea să crească şi ultimul lucru pe care mi l-aş dori este ca directoarea să mă aibă cu ceva la mână pentru a-mi scădea nota la purtare. Mi-am petrecut majoritatea orelor în bancă cu Ashley, pe restul colegilor ignorându-i total. Doar ea era centrul universului meu pentru că din toată această multitudine de elevi, ea vorbeşte foarte mult şi nu mă lasă să mă plictisesc sau să mă mai gândesc la tot ce s-a întâmplat zilele astea.

-M-am gândit să mergem la petrecerea din seara asta, propune ea dintr-o dată. Va fi amuzant, ne vom distra de minune, haide să mergem, oricum vine weekend-ul.

Proastă idee ți-a mai venit.

-Cred că ar trebui să îl mai sun pe tata, mă scarpin la ceafă.

-Ca să îți închidă iar? Haide, Anna, nu te mai milogi de el, te va căuta când va dori.

-Nu pot, bine? Este tatăl meu şi îmi lipseşte.

Dar ea nu are de unde să ştie cum este ca cineva să îi lipsească, cel mai rău lucru ce i s-a întâmplat în toți aceşti ani a fost că nu a reuşit să îşi cumpere bluza ei preferată.

-În fine, pufneşte ea. Deci vi la petrecere? Eu oricum merg, are loc la casa lui Hyland, dar nu în vila din față, ci în căsuța din spate. Fratele meu aduce băutura, iar noi trebuie doar să fim acolo.

Îmi înclin capul în partea dreaptă şi, cu toată strădania mea îl ignor pe Louis care a intrat acum în sala de sport. Profesorul se uită acuzator la mine, care nu m-am mai prezentat la probele lui de săptămâni şi îmi face semn să mă aproprii de el. Înghit în sec, stingherită şi mă grăbesc să îi spun lui Ashley să mă aştepte afară până discut eu cu profesorul.

-Moore, îți trebuie note! Se răsteşte el.

-Îmi pare rău, bolborosesc ruşinată.

-Nu e timp de scuze, continuă să țipe la mine. Dacă vrei să îți închei situația, trebuie să vorbeşti cu direcorul, este sfârşitul anului iar eu nu mai stau să mă asigur că ai trecut sau nu.

Deschid gura să spun ceva, dar Louis mi-o ia înainte. Trece rapid pe lângă mine şi îi prinde umerii profesorului meu, chiar dacă îl prind din urmă încercând să îl opresc.

-Îi vei da notele de care are nevoie şi o vei trece, apoi le vei spune profesorilor ce elevă conştiincioasă este.

-Louis, încetează.

-Acum pleacă, continuă să i se adreseze bărbatului căzut în transă, pe mine ignorându-mă.

Rămân perplexă când profesorul îi ascultă poruncile şi părăsește sala, lăsându-mă singură cu vampirul.

-Ce ți-a venit? Întreb pe un ton ce ar vrea să sune enervat.

-Alexander mi-a spus că tu eşti Annabella pe care o caută Paul şi ai nevoie de protecție acum, spune el. Grey s-a oferit să mă ajute, dar i-a fost prea foame ca să vină acum. Că tot am adus vorba de foame, unde îți sunt colegii?

-Louis, nici să nu te gândeşti, mă trezesc protestând. Colegii mei nu sunt bufetul tău.

-Bine, bine, voi lua o veveriță de pe drum, sper să nu o găsesc pe cea mai bătrână, are sângele atât de amar. Vrei să mănânci şi tu ceva?

Clatin din cap în semn de negare când îşi roteşte previrea spre mine. Ridică apoi din umeri, impasibil şi o ia înainte, aştepând probabil să îl urmez. Are părul răvăşit pe spate, iar îmbrăcămintea mi se pare lejeră, cu nişte pantaloni negri şi un tricou ce se mulează pe corp. Înafara acelei seri, nu am petrecut clipe jenante alături de el şi sper să nu mai întâmpin probleme de genul acesta nici acum. Orice ar urmări sau oricine ar fi acest Paul, i-a cam pus pe jar pe toți vampirii din jurul meu. Alexander deşi nu a venit la liceu să mă vadă, a avut grijă ca de dimineață să îmi trimită mesaje prin care mă întrebe ce mai fac sau cum o mai duc. Nu pot spune că mă simt bine, pentru că burta mi-a rămas cu câteva urme vieții după ce Aiden s-a hotărât să aplice puțin din medicamentul lui pe mine. În prima parte speram că a reacționat violent doar pentru că se afla sub influența băuturii alcoolice, dar azi dimineață m-a privit cu ochi glaciari şi s-a apropiat de mine ca o felină prădătoare.