Eram o fata normala până la acest accident. A fost un accident care mi-a dat o noua viață. Este stilul acela de viață pe care o vor multi si pe care și-ar dori-o cam oricine. Pentru mine însă nu este atât de genial. Nu trebuie să știe toată lumea ce...
În continuare ma jucam cu furculița fara sa imi dau seama prin salată. Matusa se uita la mine se parca cine stie ce făceam sau de parca cine stie la ce ma holbam. Ma simțeam destul de ciudat.
-Dragă, te simți bine?întrebă matusa. Nici nu te-ai atins de salată. Acest lucru imi demonstrează ca nu te simți bine deloc.
-Sunt bine, matusa! Doar ca nu imi este foamne deloc! Nu te gândi ca nu imi place salata ta... dar pur si simplu nu imi este foame!am zis eu. Mersi oricum pentru salata... dar chiar nu vreau sa o mănânc acum.
-Înțeleg, draga mea. Esti obosită din cauza drumului. Nu e nici o problemă. O mănânci maine dimineață!zise unchiul.
M-am dus sa fac un dus, apoi m-am pus la culcare. Se făcuse ora zece si jumătate, iar eu trebuia sa fiu maine la scoala la ora opt dimineața. An adormit destul de rapid pentru ca eram destul de obosită.
A doua zi, de dimineață, matusa a veni la mine in cameră si imi tot rostea numele spunându-mi intr-una sa ma trezesc. Am deschis ochii. M-am uitat la ea, apoi i-am inchis la loc si m-am prefacut ca nu o văd.
-Amanda, scoala-te!zise matusa miscandu-ma putin.
-Mai lasa-ma puțin, te rog din suflet!am zis eu.
Mătușa a continuat sa ma miste, sa ma strige si sa ma deranjeze pana cand m-am trezit. M-am schimbat de haine si am coborât la partet pentru a lua micul dejun. Salata matusii era in frigider, asa ca eu am scos-o si am mancat-o... de una singura.
-Buna dimineața, Amanda!zise unchiul din sufragerie. Ce faci in dimineata asta?
-Ma simt ca naiba pentru ca stiu ca trebuie sa ma duc la scoala!răspund eu.
-Succes. Poate agati si tu pe cineva!zise unchiul meu in glumă. Ai grija... hainele pe care le ai sunt cam ciudate. Numai bun pentru agățat.
-Mai lasa-ma!am zis eu cascand.
După ce am terminat de mâncat, am pus castronul in chiuvetă si l-am clatit cu apă. Mătușa era acum in sufragerie cu unchiul. In mai putin de zece minute, trebuia sa ma duca el cu masina la scoala.
Ii era si lui lene sa se miste si sa ma duca, dar măcar a acceptat sa vină. Au trecut si acele zece minute si am plecat. Mătușa m-a îmbrățișat si mi-a urat din nou succes. După aceea, am urcat in masina cu unchiul.
Am ajuns destul de repede in fața scolii. Am coborât din masina si mi-am luat la revedere de la unchiul meu. După aceea, el a plecat. Am rămas de una singura. Aveam emotii destul de mari sa intru in scoala. Am tras aer in piept spunându-mi intr-una in gand ca va fi totul bine.
După aceea, am intrat in curtea scolii. M-am întâlnit cu doua colege de ale mele: cu Anne si cu Crystal. Am fost foarte bucuroasă sa le revăd. Ne-am îmbrățișat toate trei si am sărit in sus de bucurie ca ne revedem.
-Doamne... Crystal, mi-ai lipsit foarte mult!am zis eu. Si tu,Anne, de asemenea. Unde sunt ceilalți?!?!
-Sunt in scoala, unde alt undeva ar putea sa fie?zise Anne.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
