Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 20

Am oftat foarte dezamagita. Acum, lucrurile urmau sa se schimbe. Fara prietenii nostri... fara intreaga haita... nu puteam face nimic. Probabil ca vom muri si noi asa cum a patit Anya si ne vom revedea undeva dupa. Poate macar acolo unde vom ajunge, vom fi apreciati si vom ramane uniti... pentru totdeauna!

-Stati!striga Daniel oprindu-ne. Nu puteti face asta! Stephanie, gandeste-te daca nu luptam impreuna e ca si cum deja am pierdut! Anya, Patricia, Danielle, Morgan si Crystal au murit ca niste luptatori! Pe ei i-am pierdut deja! Eu unul nu vreau sa te pierd pe tine... sau pe vreunul dintre voi, bine? Steph, poate ca tu nu vrei sa lupti din nou alaturi de ei, dar... eu unul vreau si asta voi face!

-Foarte bine atunci, Daniel! Mergi tu si lupta-te impreuna cu vampirul acela care acum ceva timp, era in stare sa ma omoare! Nu-i nimic, a trecut deja, nu-i asa?zise Stephanie. Stii ce? Chiar te rog sa ramai alaturi de ei! Eu una, m-am saturat!

Stephanie tranti cartea pe masa, apoi isi facu loc printre noi si iesi afara din biblioteca foarte furioasa. Daniel a lovit usa cu piciorul in urma ei, apoi s-a intors spre noi. Mi-am muscat buza, apoi m-am uitat spre cartea pe care o citea Stephanie. Se numea "Ghoulii in sufletul meu". Bun, asta era putin ciudat.

-Acum, ce ne facem?intreba Daniel. Am lasat-o pe ea sa plece doar ca sa va pot ajuta pe voi!

-Cred ca stiu care-i problema cu Stephanie!am spus eu luand cartea de pe masa. Stephanie se teme! Ii este teama sa lupte cu acesti ghouli! Dar ii este si mai teama sa recunoasca!

-Fii serioasa, Amanda!zise Daniel luandu-mi cartea din mana. Stephanie nu se mai teme de nimic! In plus, de ce s-ar teme de creaturile astea? Suntem mult mai puternici decat sunt ei! Ii putem invinge!

-Tu nu intelegi ideea, nu-i asa? Acesti ghouli ne pot lua forma, adica aproximativ si puterile!raspunse Denisse. Stephanie va lupta cu una ca ea! Ii este frica de ea insasi!

-Bine, treaba asta devine putin cam... ciudata!zise Daniel. Nu va faceti griji in privinta lui Stephanie, voi rezolva eu problema aceasta cu ea! Acum, haideti sa hotaram cine ce va face si sa trecem o data la treaba!

-Ai mare dreptate, Daniel! In principiu, avem nevoie de cineva care sa o urmareasca pe Anya mai intai de toate!zise Colton.

-Mergem eu si Rachel!zise Eddie.

-Foarte bine. Mai departe, Daniel va merge sa vorbeasca cu Stephanie si o va ajuta sa isi recapete spiritul de varcolac beta!am spus eu. Noi ceilalti trebuie sa stam cu Denisse si sa o ajutam sa isi foloseasca puterea! Voi merge si eu cu ea pentru ca eu stiu ce cautam!

Toti au dat aprobator din cap, apoi ne-am pus pe treaba. Nici nu am iesit bine din clasa, ca am si dat cu nasul de Jimmy. Mi-am dat ochii peste cap, apoi l-am intrebat ce vrea.

-Nu am nevoie de nimic, Amanda!zise el. Voiam doar sa vad unde ti-ai dus fundul acela de lasa din sala de mese! Ai plecat ca o fricoasa ce esti si ne-ai lasat pe toti sa te asteptam ca la un adevarat meci!

-Pleaca de aici, mucosule!zise Colton luandu-l de gulerul de la camasa. Lasa-mi iubita in pace si vezi-ti de treburile tale, bine?... l-a aruncat apoi in biblioteca, demoland un dulap plin de carti. Rachel, Eddie... urmariti-l pe tipul asta!sopti apoi. Din cate am vazut azi in sala de mese, statea cu ea la masa! Precis el va va duce la ea!

-Stim ce avem de facut, domnule!zise Rachel preluand comanda.

Am plecat, lasandu-i pe Eddie si Rachel sa isi faca treaba. Se descurcau ei si fara noi. Restul zilei la scoala a decurs normal, asa cum ne si asteptam. Azi, dupa scoala, aveam multe lucruri de facut si de pus la punct. Eram foarte nerabdatori sa terminam o data si acest spectacol. La finalul orelor, i-am luat pe toti la mine acasa, mai putin pe Rachel si Eddie care aveau altceva de facut intre timp.

-Daniel, esti pregatit?am intrebat eu... Daniel privi spre noi, dand aprobator din cap.

-Stiu prea bine ce am de facut!spuse Daniel sigur pe el, apoi pleca acasa la Stephanie... ii voi tine pumnii pentru a fi sigura ca va reusi.

***Perspectiva lui Daniel***

Eram in fata casei lui Stephanie. Mi-am luat inima in dinti si m-am dus la usa. M-am uitat in urma, gandindu-ma ca poate nu e cea mai buna solutie. Oftand, am inceput sa bat la usa, sperand ca lucrurile sa mearga bine. Adrien, fratele lui Stephanie mi-a deschis, apoi a inchis usa la loc... mi-a inchis usa in nas! Ce-i in neregula cu omul asta?

-Adrien, de cate ori ti-am zis sa nu mai inchizi usa asa in fata musafirilor?zise Stephanie deschizand usa, apoi a vrut sa o inchida si ea cand m-a vazut pe mine.

-Stai asa, Stephanie!am spus eu apucand de usa. Nu am venit aici doar pentru a-mi cere scuze pentru ca i-am ales pe ei. Stii prea bine ca eu pe tine te iubesc! Putem sta putin de vorba, te rog frumos?... Stephanie privi spre fratele ei, nestiind ce sa imi spuna.

-Haidem, surioara! Ti-am spus destul de clar ca eu nu ma bag intre tine si prietenii tai prostovani! Tanar idiot si prost! Nu inteleg ce cauta el aici!zise Adrien plecand la etaj.

Stephanie m-a primit inauntru, in sufragerie. Intre timp, au venit si Taylor cu Adrien care s-au asezat langa noi. Nu o sa inteleg niciodata familia lor. Mai intai, Adrien a zis ca nu se baga, dar asta a facut. In fine, altceva conta acum.

-Acum, spune-mi te rog care-i motivul pentru care ai venit!spuse Stephanie. Ai spus ca nu ai venit pentru a-ti cere scuze sau ceva de genul! Inseamna ca e ceva interesant!

-Am venit si pentru a-mi cere iertare, dar nu este acesta motivul principal!zise Daniel. Asculta, Stephanie! Cu totii ne temem de ceea ce se poate intampla! Putem reusi sau putem pierde! Dar nu trebuie sa ne ferim de ceea ce ne temem!

-Amice, tie chiar nu iti e rusine? Ai venit la noi in casa sa-mi faci sora pe ocolite lasa?! Tu esti un mare las! Pleaca imediat din casa noastra pana cand nu o iau razna si te dau afara cu forta!striga Adrien ridicandu-se nervos de pe canapea.

-Wow, wow, wow, Adrien!zise Taylor. Ai spus ca nu te mai bagi! E decizia lor pana la urma! Stephanie decide daca accepta sau nu, nu vreunul dintre noi! Asa ca... ce ar fi sa ii lasi tu sa isi rezolve singuri problemele si sa nu apelezi la bataie sau la mai stiu eu ce?

-Ai dreptate, Tay!zise Adrien. Stephanie, spune-i tu acestui mucos care totusi e destul de aratos ca nu ai nevoie de el sau de vreunul din ceilalti sa lupti! SI SA PLECE O DATA DIN CASA NOASTRA PANA CAND NU O IAU RAZNA DE TOT!

-Nu asa, Adrien!zise Taylor dandu-si singur o palma. Doamne, tie mereu iti explic degeaba pentru ca tu tot la violenta te gandesti! Nu-l lua in seama, Stephanie! Stii prea bine ce frate ai... decizia iti apartine numai tie si nu altuia dintre noi!