Eram o fata normala până la acest accident. A fost un accident care mi-a dat o noua viață. Este stilul acela de viață pe care o vor multi si pe care și-ar dori-o cam oricine. Pentru mine însă nu este atât de genial. Nu trebuie să știe toată lumea ce...
Mătușa nu a vrut sa imi dea dreptate. A doua zi, a fost destul de plictisitoare si de nasoală. Am trecut de nenumărate ori pe langa Colton fara sa stau sa vorbesc cu el. Toți prietenii nostri, chiar si fratele lui se uita la noi si erau tristi.
-Nici măcar nu isi mai vorbesc unul altuia!zise Crystal.
Nici măcar in sala de mese nu am mai stat împreună. Am stat la masa cu colegele mele si ne-am uitat unele la altele. A trecut destul de repede ziua aceasta. Se făcuse deja seara. Urma ziua cu balul.
Nu imi venea sa cred ca săptămâna aceasta trecuse atât de repede încât se ajunsese deja la ziua cu balul. Eu nu mergeam, dar asta nu insemna ca nu ma puteam bucura pentru prietenii mei.
Eram bucuroasă pentru Anya si pentru Stephen pentru ca erau cel mai vechi cuplu dintre noi, apoi de Rachel si Eddie pentru ca reușeau sa se înțeleagă si sa se apropie din ce in ce mai mult unul de celălat.
Ma bucuram si pentru Crystal si pentru Morgan pentru ca se vor cunoaste mai bine si cine stie ce se poate lega intre ei... e valabil si pentru Anne si pentru Jack. Dar in cele din urmă, ma bucur si pentru Stephanie.
Ea a fost singura de cand se stie... iar acum poate avea sansa de a rămâne si ea insfarsit cu cineva. Ei sunt prietenii mei si pot spun ca merită sa fie fericiți. Eu una stiu deja ca nu merit. Stăteam in camera mea.
Ma uitam pe geam pur si simplu si parca eram invadata de toate amintirile. În primul rând, mi-am adus aminte de seara in care a venit Colton si mi-a adus acel trandafir. Ma simtisem atât de bine. Față de cum eram acum, cred ca fusesem mai bine si cand avusesem piciorul prins in capcană.
-Ce se întâmpla cu mine?m-am intrebat eu pe mine însămi.
Nu stiam sa dau nici un raspuns... am coborât scările destul de grăbită. Toata lumea dormea, deci nimeni nu m-a vazut cand am coborât. M-am dus in bucătărie si m-am uitat in vaza cu flori.
Am scos de acolo trandafirul pe care il primisem de la Colton si m-am uitat la el destul de tristă... încă era foarte frumos. Am vrut sa il rup ca sa scap o data de stres. Ma pregăteam sa îi rup tulpina in două.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
In secunda următoare, m-am oprit. O parte din mine nu imi dădea voie sa îl rup. L-am pus inapoi in vază ca sa nu fac vreo prostie si sa il rup. Nu m-am mai atins de el pentru ca stiam de ce sunt in stare.
-Oh, la naiba!mi-am spus eu dandu-mi singură o palmă peste față. Sunt si mai dusă decat eram înainte.
Am urcat înapoi in camera mea si m-am pus la culcare. Am adormit destul de greu. Ma invarteam pur si simplu prin pat si incercam sa adorm. După cum spuneam, mi-a luat ceva timp pana am adormit.
A doua zi, destul de devreme, m-am trezit. Auzisem vocea lui Anne prin casă. La început, china am crezut ca aveam auzenii. Dar dupa aceea, mi-am dat seama ca nu imi imaginam nimic. Anne chiar era pe hol.
-Anne... ai idee cat e ceasul?am intrebat-o eu iesind pe hol.
-Da! E ora opt dimineața!spuse Anne. Scuze daca te-am trezit... Dar probez mai multe rochii si nu stiu pe care sa o aleg pentru bal... ai vreo sugestie pentru mine?
-Nu puteai face aceasta selectie de rochii chiar la tine in cameră?am intrebat eu. Si nu... Nu am nici o idee. Alege rochia care te reprezintă. Dar te rog sa o faci in liniste.
-Bine. Din nou, imi cer scuze pentru ca te-am trezit!spuse Anne. Doar ca nu mi-am dat seama ca deranjez.
Mi-am dat ochii peste cap. Nu aveam cum sa mai adorm din nou. Uneori, Anne e prea dusă... Dar nu mai conteaza. Deja lungesc totul prea mult si nu are rost. Am coborât in sufragerie sa ma uit la cec la televizor. In timp ce ma uitam la televizor, aveam o senzatie ciudata.
Ma uitam foarte concentrată la film. După aceea, televizorul s-a inchis de unul singur si s-a aprins din nou. Doar ca de aceasta dată, nu mai era filmul. Ecranul era complet alb. M-am apropiat usor de el. Am pus mâna pe ecran. In secunda următoare, la televizor au aparut Alexandra si Helene deschizând usa de la intrare in sala de festivități.
-Am mai vazut asta o data!am spus eu.
Usa s-a deschis,iar înăuntru erau numai cadavre. Erau chiar si cele ale prietenilor mei. Am auzit pe cineva strigandu-ma. M-am speriat si m-am întors sa văd cine ma striga pe mine. Erau mama si tata.
-Amanda... Eu credeam ca pana acum ti-am spus sa nu lui mainile le televizor pentru ca lasi urme pe ecran!zise tata.
-Scuze!am spus eu luandu-ma mainile de pe ecran.
Nu mai era nici o sală de festivități sau altceva. Filmul care fusese inainte sa se închidă televizorul era in continuare. Mi-am dat seama apoi ca tot ceea ce se întâmplase fusese doar o alta viziune de-a mea.
-Prietenii mei sunt in pericol!am spus eu. Daca vor merge la acel bal, vor muri cu toții. Louis va fi acolo împreună cu hybrizii lui... vor fi si Madison si Andre.
-Nu stiu ce sa spun, Amanda!spuse mama. Adică... asa a foat si viziunea ta cu bunica. Ai avut-o de doua ori, dar in realitate nu s-a intamplat absolut nimic.
Mama avea dreptate. Nici eu nu mai stiam ce sa mai cred. Totul prindea o întorsătură foarte mare si era foarte enervant. Abia ca mai înțelegeam unele lucruri si eram destul de nervoasă. Am ales sa încetez cu toate viziunile mele pentru ca oricum rare ori sunt crezuta si rare ori se adeveresc.
-Anne... ti-ai ales pana la urma rochia pentru bal?am spus eu.
-Sigur ca da, Amanda!spuse Anne. E o rochie fascinată. Pot spune ca o ador mai mult decat pe oricare alta! Dar nu ti-o pot arăta. O vei vedea mai târziu. Vreau sa rămână o surpriză.
Mi-am dat ochii peste cap. Trebuia sa ii respect decizia, dar nu aveam prea multă răbdare pentru asta. Ziua de azi trecea foarte greu. Probabil pentru ca prietenii mei abia asteptau totul...
Eu una abia asteptam sa se termine. Nu mai voiam sa aud nimic legat de acel bal care mi-a distrus viața. Stăteam pur si simplu si ma uitam la Anne. Imi închipuiam ca in locul ei eram eu.
Ii înțelegeam perfect bucuria cum ca merge la bal pentru ca asa am fost si eu. Sper doar ca ea sa nu fie o fraiera asa cum am fost eu. Dar inainte sa merg in camera mea sau sa imi gasesc ceva de lucru, am vrut sa ma asigur de ceva.
-Anne... inainte sa plec... as vrea sa imi faci o promisiune!am zis eu.
-Bine... imi e putin cam frica sa aud promisiunea pe care vrei sa ti-o fac... Dar daca chiar vrei!spuse Anne.
-Vreau sa imi promiti ca nici unul dintre voi, cei care mergeți astăzi la bal nu veti păți nimic rău!am spus eu. Te rog mult sa încerci sa ii protejezi pe toți. Nu vreau sa moară nimeni!
-Oh, Amanda!ofta Anne. Stai linistită. Nu se va întâmpla nimic cu nici unul dintre noi. Iti promit ca voi abe grijă de toata lumea si ca nu se va întâmpla nimic rău cu nimeni.
-Sa nu cumva sa stați pe lângă Louis sau ceva!am spus eu. Va incerca sa va păcălească pentru ca vrea sa va omoare pe toti. De fapt, vreau sa ne omoare pe toți.
-Ti-am mai spus... Nu iti face pre multe griji pentru noi. Vom fi bine. Chiar si... Colton va fi bine. Daca te interesează.
-Mda... Probabil!am spus eu prefacandu-ma nepăsătoare. Sper sa te distrezi. Sa te distrezi cat si pentru mine si sa nu încerci sa imi duci lipsa.
-Dar cu siguranță ne vei lipsi!spuse Anne. Nu ai lipsit in nici un an... Dar vei lipsi acum... Sper ca va fi frumos si fara tine.
