Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 11

Colton statea intre Stephen si Stephanie sa fie sigur ca nu se vor lua la bataie. Se facuse liniste, cand politistii au venit la usa si au inceput sa tipe, zicand sa deschidem usile. Am vrajit ambele usi, blocandu-le. Politistii au inceput sa dea cu pumnii si cu picioarele in ele, incercand sa le deschida.

-Amanda, acum ce ne facem? E plin de politie peste tot! Toti vor sa ne prinda pe noi! Iar noi stam intr-o amarata de biblioteca! Unde vom ajunge cu asta?intreba Eddie privind spre fereastra.

-Simplu!am raspuns eu plecand din acel loc in care eram stransi... ceilalti nu intelegeau ce aveam de gand sa fac.

M-am uitat in jurul meu, apoi m-am intors spre prietenii mei. Ne-am asezat toti pe podea, ca si cand am face yoga. Ne-am luat de maini, stand in cerc. Ne-am inchis toti ochii in acelasi timp si ne-am concentrat.

-Fie ca aceasta vraja sa ramana vesnica!am spus eu. Cu totii vor uita de puterile noastre si nimeni nu va stii ce pericol ii asteapta! Nici ce ajutor ar putea avea... cu totii vor uita totul! Vor duce vieti normale, crezand ca sunt in pefecta siguranta ca si noi! Sterge memoria.... sterge totul! Adu-i intr-o realitate falsa! Oamenii nu merita sa stie despre noi! NICIUNUL!

Se simtea o usoara adiere de vant in jurul nostru. Perdelele se miscau desi ferestrele si usile erau inchise, iar rafturile asemenea. Brusc, totul s-a oprit. Bataile politistilor la usa au incetat, iar noi ne-am ridicat si am batut palma pe rand. Am iesit apoi linistiti din biblioteca impreuna cu Denisse.

-Ce se intampla? De ce am venit noi aici?intreba un politist.

-Buna intrebare, amice! Cred ca iar am gresit destinatia! Hei, copii! Totul e-n regula la scoala asta?intreba altul.

-Uh, sigur ca da!zise Stephen. Totul e normal! O scoala normala cu... oameni!

-Asa-i!zise Jack zambind. Ne scuzati, domnilor! Ne cam grabim sa ajungem... pe terenul de sport! Domnul Perrie se va infuria daca vom intarzia! O zi buna...

Politistii ne-au lasat sa plecam, scarpinandu-se in cap si incercand sa isi aminteasca ce cautau intr-o scoala. Toti elevii plecasera si nimeni nu intelegea ce se intampla. Profesorii erau pe coridoare si vorbeau intre ei, spunand ca nu isi amintesc de ce toata lumea a plecat si de ce nu se mai fac ore.

-Domnisoara Garcia!spuse doamna de chimie. Cum se face ca voi inca sunteti aici si nu ati plecat?

-Eu... noi...zise Stephanie. Ne pregateam sa plecam, dar noi aveam ora pe teren asa ca ne-am intors sa ne luam ghiozdanele. Am rugat-o pe Amanda sa ne astepte sa plecam impreuna cu totii!

Doamna de chimie a dat aprobator din cap, apoi ne-a lasat sa trecem. Ne-am luat ghiozdanele dupa cum am spus, apoi am plecat. Am iesit in curtea scolii si am batut toti palma, bucurosi ca am reusit sa scapam cu viata si ca acum era in favoarea noastra. Domnul Perrie a iesit de pe teren cu fluierul la gat. S-a uitat spre noi zambind, apoi a privit-o insistent pe Denisse.

Denisse se uita spre fluierul lui. Nu era orice fel de fluier... era unul vechi, crapat, gata sa se rupa de tot. Nu intelegeam care era problema de fapt cu domnul Perrie. Ne-am luat la revedere de la el, apoi am plecat si noi ca toti ceilalti. Daniel a inchis poarta scolii in urma noastra.

-Acum, ce vom face?zise din spatele meu Anne. Lucrurile sunt pe cale sa se inrautateasca!

Am ridicat din umeri si ne-am dus cu totii la mine acasa, locul intrunirilor noastre desigur. Ai mei nu erau acasa. Mama il luase pe Tommy sa-l plimbe cu caruciorul prin oras, iar tata la serviciu desigur. Ne-am asezat in sufragerie.

-Bun, Amanda! Acum, ce vom face?zise Anya.

-Hei, prieteni!zise Stephanie. Ce ar fi sa va folositi si voi creierul? Amanda nu poate gandi si face totul de una singura, bine? Nu mai asteptati sa vi se dea totul la nas! Incercati si voi sa veniti cu o idee, bine?

-Oh, ma scuzi, Stephanie!zise Anya. Imi pare foarte rau pentru ca ma supun asupra a ceea ce spune Amanda tot timpul! Suntem un grup si stim cu totii ca liderul grupului e Amanda! Asa ca daca vrei idei proprii, ce ar fi sa fi pe cont propriu?

-In primul rand, fetito, sunt un varcolac beta! Fac parte dintr-o haita si sunt foarte mandra de asta!zise Stephanie. In al doilea rand, ce ar fi sa ramai tu pe cont propriu pentru ca oricum nimanui nu ii pasa de ceea ce crezi si spui tu!

-Va rog! Nu va mai certati!zise Denisse. Conteaza foarte mult sa ramanem uniti!

-Tu taci din gura, uratanie nebuna!zise Anya dandu-i o palma lui Denisse cu putere.... toti am ramas cu gura cascata.

-INCETATI!am strigat eu bagandu-ma intre Anya si Denisse. Anya, in secunda asta, tu indeparteaza-te de Denisse, iar tu Stephanie de Anya! Nu accept asa ceva la mine in casa sau oriunde altundeva! Oameni buni, suntem impreuna de la bun inceput! Iar voi va certati pentru ce?!

-Amanda.... tu imi spui mie sa ma indepartez?zise Anya. Nu pot sa cred.... credeam ca suntem cele mai bune prietene si ca ma vrei alaturi de tine!

-Fi serioasa, Anya! Ti-am zis sa te indepartezi de Denisse, nu de mine!am raspuns eu.

-Nu mai are nici un rost!zise Anya. Haide, Stephen! Sa plecam de aici cat mai repede! Nu vreau sa-mi privesc prietenii tradandu-ma! Sau mai bine zis, fostii prieteni!

-Anya... stai!zise Rachel din spatele meu.

Anya l-a luat pe Stephen de brat si, in mai putin de o secunda, cu viteza lor de vampiri, au plecat din casa mea fara macar sa-si ia la revedere. Am fugit pana in pragul usii in speranta ca voi reusi sa-i prind din urma. Plecasera deja. M-am intors dezamagita spre cei care inca mai erau acolo, in speranta ca va fi totul bine.

-Ce ne facem acum?am intrebat.

-Nu stiu, Amanda! Dar ne putem descurca si fara cei doi vampiri! Oricum nu ne erau deloc de ajutor! Nu faceau niciodata nimic!zise Stephanie.

-Nu e adevarat!zise Colton. Stephanie, inceteaza sa te mai crezi singura utila! Aici, fiecare persoana inseamna o sursa in plus de putere si o sansa in plus de castig! Nu ne batem joc unii de altii! Avem nevoie de ei asa cum avem nevoie si de tine!

-Serios? Ma compari pe mine, varcolac din nastere cu niste vampiri nu prea priceputi? Halal varcolac alpha mai esti! Haide, Daniel! Sa plecam si noi de aici!zise Stephanie plecand impreuna cu Daniel. O zi buna in continuare!... plecasera deja patru persoane, mai eram doar sapte.... devenea din ce in ce mai enervant.

-Bine, deja m-am saturat!zise Eddie. De ce trebuie sa ne rugam atat de mult de ei sa faca ceva? De data asta, nu le-am cerut nimic! Decat sa se suporte intre ei!

-Eddie are dreptate! Lasa-ti-i putin timp! In cateva zile, le va trece si isi vor da seama ca au gresit!zise Anne. Isi vor da seama ca unii fara altii sunt pierduti! La urma urmei, suntem toti in aceeasi oala! Doar impreuna putem reusi sa invingem... din nou!

-Bun, e prea mult pentru o singura zi!zise Jack.

-Asa-i!imi sopti Rachel. Amanda, cred ca Denisse cam are nevoie de.... putina stabilitate! Ce ar fi sa o ajuti tu putin in seara asta?

-Buna idee, Rachel! Asa voi face!i-am soptit inapoi... Rachel a dat aprobator din cap, apoi le-a facut semn celorlalti sa plece.... si-au luat la revedere de la mine si Denisse apoi au plecat.