Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 22

Nu stiam ce sa ii spun tatălui meu ca sa il fac o dată sa plece si sa ne lase in pace. E enervant rău de tot câteodată. Mai ales atunci cand încearcă sa se dea foarte amuzant. Atunci, e chiar cel mai dus om din lume. Apreciez oricum faptul ca pleaca de acasă.

După ce au plecat el si mama, am rămas acasa cu Colton si cu bebelusul. Am trântit usa, semn ca ma bucur ca insfarsit am rămas singură acasă. După aceea, am adus bebelusul in sufragerie cu noi. Il țineam in brate si il leganam de colo colo.

-Te pricepi la copii din cate văd!spuse Colton.

-Asa zice toata lumea la prima vedere!am zis eu. Dar urmează sa fie rănit si sa ragaie. Si sa adoarmă si cel mai rău... sa ii schimb scutecul!

-O sa te ajut si eu ca sa termini mai rapid cu el!zise Colton. Va fi foarte distractiv sa avem grijă de fratele tău.

-Nu va fi deloc pentru ca niciodată nu ascultă ceea ce ii spun!am zis eu. Adică, chiar niciodată.

-Bine. Ce ar fi sa îl hrănim prima dată?zise Colton.

Am ridicat din umeri si am mers sa ii pun niste lapte la încălzit. După aceea, am luat biberonul si am turnat in el laptele de la încălzit. Colton a ținut bebelusul, iar eu i-am dat biberonul. Era atât de drăguț sa privesti spre un bebeluș atât de drăguț si sa devină si mai dragut.

Urma partea cu ragaitul. Mi-am luat fratele in brate si l-am poziționat astfel încât sa ragaie foarte ușor. Am inceput sa râd... nu imi venea sa cred ca eu chiar aveam grija de un copil, iar copilul acela chiar stătea cuminte. După ce a ragait, a trebuit sa ii schimb scutecul.

-Acum, urmează cea mai grea parte!am zis eu. Du-te tu pana in camera părinților mei si vezi ca sunt niste scutece chiar in sertarul de la birou.

Colton a fugit rapid la etaj si a venit cu scutecele. Eu reușisem destul de greu sa scot scutecul plin de la bebeluș... Dar am reusit. Asta era important. I-am pus un scutec nou, iar pe cel vechi l-am facut sa dispară.

Am batut palma cu Colton. Acum, tot ce mai aveam de fa ur era doar sa facem bebelusul sa doarmă. Nu putea fi atât de greu... Am met împreună in camera părinților mei. Colton s-a asezat pe scaunul de la birou. Eu m-am întins pe pat si mi-am legănat fratele pe picioare.

-Nu a fost prea greu sa avem grijă de fratele tău!zise Colton. E chiar drăguț. Vreau si eu un frate mai mic.

-Il ai deja pe Eddie!am spus eu.

-Eddie nu se pune la calcul pentru ca el e prost!zise Colton.

Am inceput sa râd. In cele din urmă, Tommy a adormit. L-am luat in brate si l-am pus in patutul lui. Îmi plăcea foarte mult sa il vad cum doarme. Am pornit televizorul pentru a-mi face o ocupație.

-Nu e nimic interesant!am spus eu. Nici nu stiu pe ce anume ar trebui sa las la televizor. Nu e nici o emisiune si nici un film de groază.

-De ce nu dai pe stiri? Vreau sa vad daca s-a mai întâmplat ceva rău!zise Colton. Adică... stii tu... in privința acelor spirite ciudate... la ele ma refer.

Am dat pe un canal de stiri. M-am uitat foarte concentrată. Nu era nimic interesant. Se vorbea numai despre marirea pensiilor la oamenii bătrâni. Doamne, ce porcărie. Nu vreau sa ascult asa ceva. Chiar înainte sa schimb, prezentatorul a anuntat:

-Stire de ultimă oră. O tânără in vârstă de saptesprezece ani a fost găsită moartă la ea in cameră. Doar ca era imposibil da se fi sinucis. Părinții ei si medicii din ambulanță care au fost acolo spun ca fata avea arsuri pe tot corpul si ca avea semn de sabie pe piept!