Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 17

Stăteam linistită la oră. In bancile din spate, era o adevarata gălăgie. Domnul profesor de matematică încerca sa ii potolească pe cei din spate, spunandu-le ca le va dă doi in catalog.

Nu stiu de ce, dar parca Evan, Adam si John făceau gălăgie intenționat. M-am întors la bancă si am intrebat-o pe Crystal ce se întâmplă cu cei trei băieți din spatele clasei. Crystal a ridicat din umeri.

-De unde sa stiu eu?zise ea. Nu inteleg nimic din ceea ce spun.

-Fi atentă. Iti poți folosi simturile de varcolac ca sa auzi!am zis eu. Încearcă daca vrei sa stii despre ce e vorba.

Crystal s-a concentrat. M-am întors inapoi la banca mea si am ascultat ce zicea domnul profesor. Crystal chiar auzea ceea ce se discuta in spatele clasei. Destul de curând, au inceput sa urle.

-Ba, ce bou esti!zicea Evan.

-Tu vorbesti, Evan? Esti mai prost decat orice prost!zicea John. Nici măcar nu cred ca stii sa dai cu sutul in minge. Dar apoi sa aperi?

-Hai, hai! Tot eu sunt cel mai tare!zise Adam râzând.

Domnul profesor nici nu a mai stat la discutii cu ei. A deschis direct catalogul si le-a dat doi la toți trei. Lucrul acesta i-a enervat destul de tare. S-au ridicat toți trei in picioare si s-au uitat urat la domnul profesor.

-Băieți... sa va fie rusine pentru comportamemtul vostru la ora mea!zise domnul profesor. Daca mai scoateți vreun cuvant, il aduc aici pe domnul director si va chem părinții la scoala.

-Asta e culmea, domnule profesor!zise Evan. Daca va credeti tare, de ce nu ne arătați de ce sunteti in stare?

Chiar mi se părea foarte ciudat ceea ce auzeam. La ora domnului nostru de matematică, nimeni nu îndrăznea sa scoată vreun cuvant, iar acesti trei băieți intrecusera cu mult masura. John s-a suit pe banca lui.

-Domnule, ati zis cumva ca mi-ati dat doi in catalog?zise John. O sa regretati mai mult decat ati regretat pana acum.

John misca mâinile in aer. Nu stiu cum sau de ce, dar făcea aceasta miscare de mai multe ori... domnul profesor se uita la el nestiind ce sa mai zică. John a facut sa apara un vânt foarte puternic in clasă.

-Ce se întâmplă?!întrebă Stephen.

Toate cărțile si pixurile noastre zburau prin clasă. Mi-am dat seama ca era un hybrid. După ce a oprit această furtună ca sa o numesc asa, John s-a oprit si a râs. După aceea, Adam a urmat sa ne arate ce puteri are el.

El controla electricitatea. Imprastia curent electric peste tot in jur. Ne-am băgat cu toții sub bănci pentru a ne salva viețile . Era foarte periculos si nu părea sa se oprească prea curand. Trebuia sa fac ceva in privința lor.

M-am ridicat de sub bancă si m-am uitat la cei trei băieți. Nu imi venea sa cred ca ceea ce vedeam era adevărat. Un curent electric venea chiar spre mine. L-am oprit cu ajutorul scutului meu vrajitoresc.

-Toata lumea afara acum!am strigat eu.

Domnul profesor a iesit alaturi de colegii mei afară din clasă. Eu am rămas in clasă alaturi de prietenii mei. Adam a încercat sa o curenteze pe Anya. M-am pus in fața ei cu tot cu scut. Evan avea puterea de a imparastia durere acolo unde vedea cu ochii.

S-a uitat direct spre Stephen. Imi era putin teama de ceea ce ii putea face, asa ca am lăsat scutul in fața lui Stephen. Chiar atunci cand l-am salvat pe Stephen de la o durere foarte mare, au intrat in clasă ceilalți prieteni ai mei.

-Ce s-a intamplat aici?întrebă Stephanie.

M-am uitat spre ea, fara sa îmi dau seama ca Adam m-a electrocutat. Toți se uitau spre mine si imi strigau numele. Nu imi venea sa cred ca ceea ce se întâmpla era adevarat. Ma simteam mai ceva ca atunci cand încerca domnul doctor sa imi faca injecție in umăr.

-Amanda!!!strigară toți in acelasi timp.

Nu puteau sta sa lupte cu cei trei hybrizi. Toți erau alertați din cauza mea. M-au luat pe sus si m-au dus la cabinetul medical. Eu cred ca lesinasem in drum spre cabinetul medical pentru ca nu imi aduc aminte nimic din ceea ce s-a întâmplat acolo.

Am deschis ochii. M-am uitat in jurul meu. Eram in cabinetul medical. Stăteam pe patul acela si aveam perfuzie in mână. Curentul electric nu ma afectase atât de tare. Nu am rămas nici măcar cu semne. Langa mine, era doar domnul doctor.

-Amanda... te-ai trezit insfarsit!zise el. Stai aici de vreo doua ore fara sa dai nici un semn de viață! Te simti mai bine acum?

-Da, domnule!am zis eu. Voi fi bine?

-Daca te simti deja bine, asta inseamna ca asa vei fi!zise domnul doctor. E foarte bine ca te-ai trezit insfarsit! Prietenii tăi te asteapta la usa. Vrei sa vorbesti cu unul dintre ei sau vei vorbi dupa aceea?

-Le dati voie tuturor sa intre?am intrebat eu. Va rog frumos.

Domnul doctor a acceptat sa ii lase pe toți sa intre. Au intrat imediat dupa ce domnul doctor le-a deschis usa. A iesit afara pentru a ne lăsa sa vorbim despre ce vrem noi... Nu dorea sa ne stea în cale.

-Dumnezeule, Amanda!zise Rachel. Nu te mai oferi niciodata sa salvezi tu situația pentru ca esti neputincioasă!

-Nu, nu este!zise Stephen. Ea m-a salvat pe mine... a fost lovită in locul meu. Nici nu stiu ce sa zic, Amanda. Mi-ai salvat viața si esti o persoana deosebita.

-Multumesc mult, Stephen!am zis eu. Ma bucur mult pentru ca ai aceasta parere despre mine!

-Dar cine te-a rănit mai exact?întrebă Morgan.

-Adam!am zis eu. M-a electrocutat. Dar priviți partea buna a lucrurilor... Am aflat de încă trei hybrizi!

-Da... dar daca il prind pe Adam acela, jur ca ii sparg capul!zise Colton.

-Nu!am zis eu. Stiam ca asta o sa vrei sa faci. Dar nu încerca sa te apropi de el pentru ca ii este foarte usor sa te omoare. Te rog frumos sa nu încerci sa te apropi de el!

-Amanda... tu doua ore nu ai mai dat nici un semn de viață. Toți am crezut ca te-a omorât si vrei sa îl iertam?întrebă Colton.

-Asculta. Daca ar fi dupa mine, l-as ingropa de viu pentru ceea ce mi-a facut. Dar sunt constientă ca e foarte puternic si ca e un hybrid. Nu iti face griji... o sa il omoram noi cat de curând la fel cum vom face si cu ceilalți!am zis eu. Iarta-ma ca zic asta, Anne...

-Nu e nici o problemă, Amanda!zise Anne. Sora mea e unul dintre hybrizi si sunt constientă de ceea ce poate face! Stiu ca trebuie sa o omoram.

Am mai stat ceva timp de vorbă cu ei. Am intrebat-o si pe Anne daca vrea sa vina sa locuiasca cu mine pana cand o sa îi ucidem pe hybrizi si a zis ca e o idee genială. După ce domnul doctor mi-a scos perfuzia, mi-a dat o vată sa o țin in locul in care a fost perfuzia sa nu imi curgă sânge. Era plina cu spirt.

La sfarsitul orelor, am sunat-o pe mama sa ii spun ca trecem pe la casa lui Anne sa isi adune câteva lucruri. După aceea, am venit acasa. Camera ei va fi cea de oaspeți. O sa fie grozav sa locuiesc cu ea in casă.

Nici nu am ajuns bine la mine acasă, ca ne-am si trântit pe canapea. Am lăsat ghiozdanele de o parte. Mama se uita la noi din bucătărie si nu ii venea sa creadă ca ma făcusem bine atât de repede.

-Amanda... te simti mai bine acum?întrebă ea.

-Da, mama... Dar de unde ai aflat tu?am intrebat eu foarte curioasă. Cine ti-a zis tie ca eu m-am rănit?

-M-au sunat prietenii tăi!zise mama. Sper ca esti mult mai bine acum.

-Chiar sunt... multumesc frumos pentru intrebare!am zis eu.

După ce am mai stat puțin de vorbă cu mama, am mers cu Anne sa ii arăt noua ei camera. Ii plăcea foarte mult. In timp ce se bucura, a primit un telefon... de la sora ei.