Mergeam cu masina spre nicaieri. Doar fratele meu stia incotro mergeam si unde trebuia sa ajungem. Trebuie sa recunosc ca eram foarte nerabdatoare sa ajungem. Era noapte cu luna plina, deci cu siguranta trebuia sa ii gasim repede. Eram aproape de padure. Cand am ajuns in fata acesteia, fratele meu a oprit.
-Dati-va jos!spuse el deblocand usile... am coborat toti trei din masina, uitandu-ne spre padure... parea destul de periculos, dar nu si pentru unii ca noi.
Ne-am pus toti trei glugile pe cap, apoi ne-am uitat unul la celalalt, inaintand. Nu era nici o sursa de lumina aici. Singura care oferea lumina era luna ce se pierduse printre norii sumbri. Mergeam incet si foarte atenti la drum. Puteau fi oriunde, la fel si pericolul. Am ajuns mai in centrul padurii, cand am auzit niste pasi.
-Hei, ce a fost asta?zise Taylor uitandu-se in urma.
-Probabil doar vantul! Sper...am raspuns eu putin infricosata... Adrien parea foarte sigur pe el, fara frica si foarte calm. Adrien, eu una nu vad nimic nicaieri! Cred ca cel mai bine ar fi sa plecam si sa o lasam balta!
-Stephanie, parca voiai sa iti ajuti prietenii cu orice pret!zise Adrien.
-Da, asa este! Si inca vreau!am raspuns. Imi e putin frica de consecinte...
-Noi suntem aici cu tine si nu ti se va intampla nimic!spuse Taylor. Si mie imi este teama, Steph! Dar suntem varcolaci si ne putem proteja, de acord?... am dat aprobator din cap, imbarbatandu-ma putin... baietii aveau dreptate.
Am continuat sa mai mergem putin, pana cand s-au auzit din nou niste pasi repezi. Ne-am oprit iar, uitandu-ne unii spre altii, apoi in jurul nostru. Nu se vedea nimic nicaieri. Chiar atunci, tufisurile au inceput sa se miste. Ne-am apropiat toti trei unul de celalalt. Ne-am scos ghearele si ne-am schimbat culoarea ochilor in caz de orice.
Chiar atunci, din tufisuri au iesit o multime de varcolaci. Acestia luasera forma in intregime, nu doar ochi, gheare si colti. Noi insa nu venisem cu gandul de a lupta cu ei. Ideea e ca inainte sa il avem alpha pe Colton, aveam o haita foarte mare, dar majoritatea varcolacilor erau rai si faceau rau. Acestia erau aceea care in urma mortii alpha-ului lor au ramas omega, deoarece Colton ne-a luat doar pe noi, cei care vedeam lucrurile dintr-o perspectiva buna.
-Asteptati!am spus eu. Noi nu am venit aici pentru a ne lupta cu voi si a pune capat socotelilor! Am venit cu ganduri pasnice!
-Maiculita! Astia-s aia din familia Cooper! Idiotii aia!zise unul dintre varcolaci luand forma umana, urmat de ceilalti.... si noi am revenit la normal. Ce cautati aici, pampalailor? V-a lasat si pe voi noul vostru alpha? Oh, Taylor... Adrien! Voi doi nu erati omega ca si noi?
-Cine a zis ca nu mai suntem?zise Adrien. Doar Stephanie a ramas beta in haita pe care a preluat-o Colton Jefferson! Am venit aici doar pentru a-i ajuta! Copiii sunt intr-un pericol foarte mare, ghoulii au venit aici! Avem nevoie de multe persoane care sa lupte cu ei! Poate ca sunteti interesati!
-Interesati de ce anume, Adrien? De moarte? Nu multumim, oricum o ducem rau si asa fara cineva care sa ne conduca!spuse altul.
-Atunci de ce nu va alaturati haitei lui Colton?am intrebat eu.
-Fii serioasa, Stephanie! Avem si noi o varsta, ce Dumnezeu sa cautam in haita unor adolescenti care abia trec la facultate? Unii dintre ei... altii inca-s liceeni! In plus, experienta! Colton e doar un copil care mai are multe de invatat! Ne-am risca foarte mult daca l-am accepta pe el ca alpha al nostru! Nu este foarte pregatit!
-Cam are dreptate, Steph! Mai ales ca a avut de gand sa destrame haita doar din dragoste pentru Amanda!zise Taylor. Sa intelegem ca nu ne veti ajuta!... varcolacii au dat negativist din cap. Prea bine, multumim mult! A meritat sa incercam! Haideti, prieteni! Sa plecam de aici!
-Asteptati!am spus eu. V-ar interesa daca facem o intelegere?
-Stephanie, cred ca nu stii ce vorbesti!imi sopti Adrien. Varcolacii astia nu-s capabili sa tina o intelegere pana la sfarsit!
-Te-am auzit, amice tare-n gura!spuse unul dintre varcolaci. Spune, Stephanie la ce te referi mai exact! Poate cine stie, vom fi interesati si te vom ajuta!... am facut un pas in fata, iar Adrien m-a prins de brat, vrand sa ma traga inapoi... trei varcolaci l-au luat pe el, tinandu-l de maini. Nu te zbate, prietene! Nimeni nu iti face nimic! Acum, spune!
-Anul scolar se apropie de final! Anul viitor, eu voi merge la facultate! Voi pleca impreuna cu Adrien in alt oras pentru a-mi continua studiile! Cred ca in vacanta de vara, as putea sa va ajut pe voi sa va gasiti un alpha! Si daca vreti... voi face parte din haita voastra! Doar va rog, ajutati-ne sa ii invingem pe ghouli!
-Stephanie, nu!zise Taylor.... varcolacii l-au prins si pe el ca pe Adrien. Nu face asta!
-Hmm... imi place mult cum gandesti, Stephanie! Mereu ai fost o fata desteapta si mereu te-ai tinut de cuvant! Chiar daca probabil noi nu suntem varcolaci de cuvant asa cum sunteti voi, avem si noi un suflet! Stim cu totii ca in haita din care faci parte, nu sunteti doar beta! Ci sunteti si cei mai buni prieteni! Nu ne dorim sa va separam haita si prietenia! Dar in legatura cu gasirea unui alpha... ei bine, cu asta suntem de acord!
-Deci, vreti sa spuneti ca ne veti ajuta doar cu aceasta conditie?am intrebat eu.
-Sigur ca da! Un alpha este tot ceea ce ne trebuie! Va ajutam sa luptati cu ghoulii doar cu aceasta conditie!zise unul dintre varcolaci. Acum, ne mai ramane un lucru de facut! Cand trebuie sa ii atacam si unde?
-Mergem acasa la Amanda mai intai! Daca vor fi acolo, vom astepta sa ne spuna ea cand! Daca nu sunt acolo, ii vom gasi folosindu-ne de mirosul lor!am spus eu.
Nu imi venea sa cred ca reusisem sa fac o intelegere cu acesti varcolaci. Mai intai, le-au dat drumul lui Taylor si Adrien, apoi am hotarat cum vom ajunge pana la Amanda. Eu, Taylor si Adrien vom merge in masina, iar varcolacii vor veni dupa noi, cu forma de varcolaci pentru a avea aceeasi viteza.
-Stephanie, chiar am reusit!zise Taylor. Esti fericita acum?
-Ai dreptate, Tay! Chiar am reusit!am spus eu mandra de mine insami. Sunt foarte fericita si sincera sa fiu, nu imi mai este frica de ghouli!
-Asa te vreau, Steph! La urma urmei, sa recunosti ca iti este frica, este un act de curaj!zise Taylor.
Taylor avea mare dreptate. Am zambit, uitandu-ma in urma. Varcolacii erau o multime, chiar dupa noi. Acum, tot ce ne mai ramasese de facut era sa luptam cu totii uniti impotriva acelor ghouli nenorociti.
***Perspectiva Amandei***
Au trecut maxim cateva minute de cand am pornit in drum spre casa de nebuni de la marginea orasului. Mergeam destul de usor si de lejer, facand tot felul de promisiuni si amintindu-ne toate momentele frumoase petrecute impreuna pentru a fi siguri ca mergem cu zambetul pe buze, puternici.
-Mai tineti minte cand am invatat cu totii sa ne controlam puterile? Cand ne-am antrenat impreuna si ne-am ajutat intre noi!zise Anne. Nu o sa uit niciodata acea zi!
-Sau atunci cand Patricia a ars scoala!zise Rachel. Hei, sa fim seriosi! Oricare dintre noi ar fi facut acelasi lucru daca puteam controla focul!... am inceput cu totii sa radem, dandu-i mare dreptate lui Rachel.
-Asa-i! Cate amintiri!am zis eu.
CITEȘTI
Tânăra Vrăjitoare
FantasyEram o fata normala până la acest accident. A fost un accident care mi-a dat o noua viață. Este stilul acela de viață pe care o vor multi si pe care și-ar dori-o cam oricine. Pentru mine însă nu este atât de genial. Nu trebuie să știe toată lumea ce...
