Eram o fata normala până la acest accident. A fost un accident care mi-a dat o noua viață. Este stilul acela de viață pe care o vor multi si pe care și-ar dori-o cam oricine. Pentru mine însă nu este atât de genial. Nu trebuie să știe toată lumea ce...
Rachel era gata sa iasa din tufisuri, cand un laser o tinti direct in cap. Un glont porni apoi chiar spre ea, iar eu am tras-o jos. Glontul nu a apucat sa o nimereasca. Ce fusese asta?! Laserul se plima printre tusifurile in care stateam noi ascunse. Prin urmare, ne-am ridicat si am luat-o la fuga.
Gloantele continuau sa vina spre noi, insa am avut mare noroc. Nici unul nu ne-a nimerit. In timp ce alergam, Rachel s-a impiedicat. M-am oprit, incercand sa o ajut, insa fusta ei de majoreta se agatase de o creanga. Am vrut sa fac o vraja pentru a o scoate de acolo, dar chiar atunci, in fata mea a aparut o fata inarmata.
-Nu misca! Altfel, trag!zise ea.
-Noi nu vrem sa facem rau!am spus eu. Spune-mi cine esti si cu ce scop ne urmaresti si incerci sa ne ucizi!
-Nu va cunosc, nu am de ce sa va dau voua explicatii! Nici nu pot stii daca sunteti voi cu adevarat!spuse ea... in acel moment, apasa pe tragaci de mai multe ori, toate gloantele venind spre mine... le-am oprit pe toate in fata mea printr-o simpla ridicare a mainii, apoi toate au cazut la picioarele mele.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Vrajitoare nenorocita!zise ea aruncand acel pistol si scotand altul... bine, de data aceasta chiar imi era putin cam frica... pistolul acela parea a fi ceva mai sofisticat, fiind foarte stralucitor si foarte mare.
-Denisse Emerson!strigara politistii venind dupa ea din urma. Opreste-te acum, in numele legii sau mori!
-Domnilor politisti!zise Rachel. Ce s-a intamplat?
-Regret, domnisoara! Insa seriful ne-a prevenit sa nu va mai dam nici o informatie! Inca regreta pentru ca nu va poate aresta pentru ca i-ati ucis fiul!zise unul dintre politisti... bine, avea dreptate intr-un fel... Louis a murit din mana noastra, trebuia sa ne aresteze pe toti... insa sa nu uitam ca atunci, salvasem multi adolescenti si creaturi supranaturale... pe scurt, nu era vina noastra pentru ca fiul lui era un nenorocit. Denisse, tu vii cu noi la sectie imediat!
-Lasati-ma-n pace!se opuse Denisse... politistii i-au pus catusele la maini si au luat-o cu ei, luandu-i chiar si armele... au plecat apoi, iar eu si Rachel ne-am intors inapoi pe drumul nostru spre casa.
-Amanda... simt ca ceva nu este bine!zise Rachel, o data ajunse in fata casei mele. Am simtit ceva atunci cand te-am dus in padure! Un miros foarte ciudat, strain! Un usor pericol...
-Nu-ti face griji, Rachel! Totul va fi bine!am spus eu. Poate ca pericolul despre care vorbeai era chiar Denisse... acum, totul e bine! Ea e dupa gratii, politia va avea grija de ea! Nimic rau nu se va mai intampla! Ne vedem maine la scoala! Bine?... Rachel a dat aprobator din cap, plecand la ea acasa.
Am intrat si eu la mine, desigur. Mi-am facut rapid un dus, apoi m-am pus la culcare. Mi-am deschis ochii intr-un vis, aflandu-ma la marginea marii. Vantul batea, agitand valurile si imprastiind norii pe cer. Nu era nici urma de viata in jurul meu. Aveam picioarele goale acoperite cu putin din nisipul rece.
Fusta in care eram imbracata era impinsa de vant in acelasi timp cu parul meu. Am facut cativa pasi in fata infrigurata. Am intrat usor usor in mare, pana ce m-am scufundat si mi-am intins bratele. Mi-am inchis ochii timp de cateva secunde si am vazut cateva secvente mortale. Stephanie era omorata de dublura ei, la fel si ceilalti. Eu eram chiar in fata lor si am incercat sa fac o vraja pentru a-i salva, dar ceva m-a prins de brat.
M-am intors sa vad cine era. Eram eu insami, zambind malefic si m-am impuscat pe mine cu pistolul pe care-l detinea Denisse atunci. Cea care ma tinea de brat m-a impuscat cu el. Stiu, nu are atat de mult sens, dar asta am vazut. Am deschis apoi ochii in apa, incercand sa ies la suprafata, dar curentii erau prea puternici si nu ma lasau sa ies. M-am trezit apoi la realitate si am cazut din pat.
-Oh, Doamne!am exclamat. A fost doar un cosmar... m-am ridicat si m-am pus in pat, adormind la loc in mai putin de cateva minute.
A doua zi, m-am trezit destul de devreme si am coborat in bucatarie pentru a lua micul dejun cu mama si fratele meu. Tommy statea intr-un scaunel de bebelus cu ditamai babetica la gat. Era de cateva ori mai mare decat trebuia sa fie. Mama imi aduse o salata, punand farfuria pe masa si uitandu-se foarte atenta spre televizor.
-Mama... ce e atat de interesant la TV?am intrebat, dupa ce am inghitit o gura din salata.
-Oh, pai, ei bine urmaresc stirea asta de azi-noapte!raspunse mama. E vorba despre o adolescenta numita Denisse Emerson! Crede-ma, e destul de interesant! E o adolescenta de clasa a douasprezecea, ce s-a mutat recent la noi in oras! Pana acum, a omorat 4 persoane si pretindea ca face asta pentru binele nostru!
-CE?!?!?!am spus eu scapand lingura din mana. Denisse Emerson?!
-Da, asa o cheama! Au spus ca vor da mai multe detalii la stirile de la ora 8 si jumatate! Desi e abia ora 7, dar nu mai conteaza! Poate arata secvente!spuse mama lasand telecomanda de o parte. De ce esti asa mirata? O cunosti?
-Nu! Adica, intr-un fel! Am fost de fata cand politia a arestat-o! A incercat sa ne atace pe mine si pe Rachel! Avea o arma de care chiar m-am temut... am simtit frica in sange!am raspuns. Nu cred ca este orice fata! Politia nu a vrut sa ne dea detalii despre ea! Seriful le-a interzis sa ne ajute din cauza lui Louis!
-Eh!spuse mama. Nu cred ca e ceva atat de urgent sa va apucati sa investigati voi! Momentan, e foarte bine! A fost arestata, vor fi si aceste stiri! Vom afla si alte informatii! E o zi frumoasa, nu ti-o strica pentru atata lucru! Apropo, cum a fost meciul de ieri? Cu ce scor i-ati batut?
-Mda, la naiba cu meciul!am zis aruncand lingura pe masa. Nu, nu i-am batut! Stephen a trisat, asa ca punctul nostru a fost luat de ei! Am mancat bataie pe paine! Si era bine daca luam doar bataie, dar acum Stephanie s-a certat cu Stephen si prin urmare si cu Anya. E o prostie! Poate azi se vor impaca.
Nu, nu a fost deloc asa. Am ajuns la scoala cu Rachel, nestiind unde e Stephanie. Mama ei ne-a spus ca a plecat mai devreme, asa ca am plecat fara ea. Era pe terenul de sport, imbracata cu echipamentul de rugby. In cealalta parte a terenului, erau Stephen si Anya. Stephen isi aranja casca, in timp ce Anya il incuraja.
-Buna dimineata! Ne spuneti si noua ce se intampla aici?zise Rachel.
-Nimic interesant!zise Anya. Stephen doar ii arata lui Stephanie ca e un jucator mai bun decat ea si ca nu am luat bataie din cauza lui!
Mi-am dat singura o palma, apoi m-am asezat cu Rachel in tribuna langa Anya. Bun... mingea era in mijlocul terenului. Stephen a ajuns primul la ea, luand-o si apoi fugind cu ea. Stephanie a alergat dupa el, ajungandu-l din urma. A apucat de un colt al mingii, tragand-o spre ea. Stephen s-a oprit din alergat, tragand si el de un colt al mingii.
