Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 2

Denisse ofta. Cu siguranta, nu avea de gand sa ramana cu cei ce voiau sa o dea afara din viata mea. Am iesit impreuna din casa fara sa privim inapoi. M-am uitat dezamagita spre ea, ridicand din umeri. M-a imbratisat apoi strans, iar eu m-am teleportat cu ea chiar in fata spitalului in care se afla Stephanie.

-Amanda... esti sigura ca ai facut alegerea corecta?intreba Denisse. Ai ocazia sa fi fericita cu o familie unita, intr-o noua casa!

-Si sa renunt la tine? Sa te las pe tine dupa toate cele intamplate pentru cineva ca Marilyn si pentru un nou tata? Nu, multumesc! Nu voi renunta la nimic! Imi voi continua viata alaturi de tine si de prietenii mei! Dar lasa asta! Acum, sunt lucruri mai importante!

Denisse dadu aprobator din cap. Am deschis usile spitalului, intrand impreuna. Toata lumea se uita spre noi de parca eram niste VIP-uri. Ne-am dus la receptie, salutand-o politicos pe doamna de acolo. 

-Ne scuzati, doamna!am spus eu. Ne puteti spune si noua unde o putem gasi pe Stephanie Cooper? A fost adusa aici azi-noapte din cate am inteles! Suntem prietene foarte apropiate cu ea si venim de departe! Trebuie sa o vedem neaparat!... femeia ma analiza din cap pana in picioare... dadu aprobator din cap, luand un pix si o foaie de pe birou.

-Poftim, domnisoara!spuse, dandu-mi foaia... pe ea, scria sala si etajul in care se afla Stephanie. 

-Multumim! Sunteti foarte amabila!am spus. Haide, Denisse! Sa mergem!

Am alergat apoi foarte grabite pe scari si ne-am oprit numai la etajul al doilea. Stephanie se afla in salonul 24. Nu aveam nici o idee unde ar putea fi acesta. Ne-am uitat la numarul fiecarui salon de acolo, pana cand l-am gasit. In fata acestuia, stateau pe banci toti prietenii nostri. Adrien, Taylor si Daniel stateau in picioare, chiar in fata usii.

-Hei, v-a luat cam mult sa ajungeti!spuse Stephen.

-Serios? Ne-a luat aproximativ doua minute!spuse Denisse.

-Da! Exact cum spuneam!spuse Stephen.

-Cum se mai simte Stephanie? Aveti noutati cu privire la starea ei?am intrebat eu foarte alarmata... chiar imi faceam griji pentru ea.

-Nu stim nimic, Amanda! Nu stim nimic!spuse Daniel aproape plangand. Sper sa supravietuiasca! Daca ea moare... mor si eu o data cu ea!... Adrien se uita spre el foarte intristat... il judecase foarte gresit de la bun inceput pe Daniel.

-Haide! Vino aici!spuse el.

Isi deschise  bratele pentru o imbratisare. Daniel il lua in brate abtinandu-se din plans. Cu totii asteptam foarte stresati medicul. Rachel se ridica imediat de pe banca, aratand cu degetul spre doctorul care iesise din salon.

-Buna ziua, domnule doctor! Va rog, spuneti-ne ca aveti vesti bune pentru noi!spuse Taylor.

-Puteti sta linistiti cu totii!spuse el. Stephanie se va face bine! Momentan, are o stare destul de rea, dar va fi bine! O vom tine internata o vreme pentru a o tine sub tratament! Ideea e ca pielea ei a intrat in contact cu venin, dar nu este unul obisnuit! Ce fel de sarpe spuneati ca a atacat-o?... cu totii ne-am uitat spre Adrien si Taylor.

-Era un... sarpe foarte veninos!spuse Adrien. Nu am apucat sa-l vedem pentru ca imediat ce a atacat-o, s-a facut nevazut!

-As avea nevoie de cateva detalii legate de acest eveniment! In primul rand, dupa cum prea bine stiti, au fost la fata locului si pompieri, dar si politisti pentru ca masina voastra a explodat in plina strada, iar apoi de nicaieri a aparut un sarpe care a ranit-o pe domnisoara Cooper! Cum s-au intamplat toate astea? 

-Umm... ideea e ca... mergeam pur si simplu cu masina... da, asa este! Stephanie statea linistita pe bancheta din spate, cand brusc a aparut la picioarele ei un sarpe! Tipatul ei m-a speriat si am pierdut controlul volanului... am intrat intr-un copac, dar am apucat sa sarim la timp din masina! 

-Din cate am inteles eu, a fost gasit un cadavru ars... nu l-am putut identifica pentru ca era total desfigurat! Era impreuna cu voi?intreba doctorul.

-Ma scuzati ca indraznesc, domnule doctor!spuse Stephen. Credeam ca dumneavoastra sunteti medic, nu detectiv sau politist! Noi am venit aici sa o vedem pe Stephanie, nu sa fim interogati! Asa ca puteti va rog sa tineti cont de asta?

-Wow... ce temperament!spuse doctorul surprins. In regula, era pura mea curiozitate! Cum spuneam, Stephanie va ramane internata aici undeva la... minim doua saptamani! Momentan, este paralizata, iar acum doarme! Nu o puteti vizita acum! Dupa ce se va trezi, va fi dusa de urgenta la analize! Ma tem ca va dura undeva la cateva ore pana cand va fi in stare sa primeasca vizitatori!

-Eu, Taylor si Adrien vom ramane aici!spuse Daniel. 

-Daniel! Nici vorba! Nici nu ma gandesc sa plec, bine?spuse Eddie. Stephanie este parte din hai... adica, este prietena mea de atata timp! Nu pot pleca acum de langa ea!

-Va rog... aveti incredere in mine!spuse Daniel. Va vom tine la curent cu tot ceea ce se intampla aici! Tot ce va rog este sa plecati! Probabil ca fiecare are ceva de facut pana la urma! Si oricum... Stephanie nu se va vindeca mai repede daca sunteti si voi aici!

-Cum spui tu, Daniel! Cum spui tu...spuse Anne. 

-Aveti grija de ea in continuare!am spus eu uitandu-ma atenta spre cei trei baieti, apoi spre doctor.

Mi-as fi dorit si eu sa raman alaturi de Stephanie, dar era pe maini bune si oricum nu as fi rezolvat nimic. Acum, urma sa ma concetrez asupra "familiei mele". Am iesit in fata spitalului, unde ne-am oprit sa stam putin de vorba. M-am asezat pe una din treptele din fata usii, blocand trecerea.

-Nu te grabesti sa ajungi acasa?intreba Colton. 

-Care casa?am intrebat, intinzandu-mi picioarele. Zau daca stiu!... Colton ridica din sprancene, uitandu-se foarte surprins spre mine.

-Mi-ai spus ca mama ta urmeaza sa se recasatoreasca! Erai foarte entuziasmata... ce s-a intamplat?

-Nu e asa cum m-am asteptat!am raspuns dezamagita. Ma obliga sa ma mut la el... am o sora vitrega super nesuferita! Si nu-mi dau voie sa o iau si pe Denisse cu mine! Decat sa merg sa stau cu ei, mai bine locuiesc in aceeasi casa cu Denisse! Asta a sunat cam deprimant... dar... hei, chiar nu stiu ce sa spun, bine?

-Nu-ti face griji, draga mea!spuse Colton. Sunt sigur ca totul va fi bine! Te conduc eu pana acasa! Daca doresti, stau eu de vorba cu mama ta! 

-N-ai nici o sansa sa o convingi sa-si schimbe parerea! Multumesc oricum! E foarte dragut din partea ta sa vrei sa ma ajuti!am spus eu, ridicandu-ma in picioare.

-Merita incercat!insista Colton, luand-o inainte. 

Nu puteam pleca prin teleportare si nici cu viteza varcolacilor. Pe strada, deja erau o multime de oameni si o multime de masini. Nici in ruptul capului nu aveam de gand sa le aratam tuturor adevaratele noastre identitati. La un moment dat, ne-am despartit si fiecare a luat-o pe drumul sau. 

Aveam destul de mult de mers, avand in vedere distanta dintre orase. Mergeam in continuare alaturi de Rachel, Colton, Denisse si Eddie. Toti veneau la mine acasa pentru a-mi cunoaste noua parte din familie si pentru a vedea daca nu cumva am exagerat cu vorbele mele. Cel mai probabil, chiar ma credeau zapacita.