Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 23

Bun, sa recapitulam putin. Lucrurile stau destul de rau. Nu am reusit sa o recuperam pe Stephanie, iar Denisse parea sa nu stie ce are de facut. Partile bune sunt ca macar am reusit sa ne recuperam vampirul si ca eram uniti acum. Nu ne era teama de consecinte, cu atat mai putin de ghouli. Acum, urma sa facem o calatorie raportata la trecut pentru a lua acel ursulet.

-Prieteni, scuzati-ma ca va spun, dar... cu siguranta Denisse nu va reusi de una singura sa deschida un portal catre trecut!zise Rachel. Uite, eu si Stephanie obisnuiam sa ne uitam impreuna la diferite seriale! Am invatat multe lucruri de acolo! De exemplu, imi aduc aminte ca personajele dintr-un serial pe care-l urmaream in copilarie erau intr-o situatie ca aceasta.

-Haide, Rachel! Nu avem timp de povestit seriale! In plus, asa cum i-am zis si lui Stephanie cand abia ne-am cunoscut, serialele sunt o porcarie!am spus eu. Imi mentin parerea in continuare! Nu am de gand sa apelez la seriale acum!

-Parerea ta, Amanda! Nu avem alta solutie! Eu una vreau sa ascult!spuse Denisse. Poate ca voi reusi sa ma concentrez asupra lucrurilor si voi reusi!

-Cum Amanda e vrajitoare, ea te poate ajuta!zise Rachel. Va puteti ajuta una de cealalta! Vom face cu totii forma semnului Amandei de pe brat! Tu si Amanda veti trece in centrul nostru! Sa ma exprim putin mai clar... semnul vrajitoarelor este o stea incercuita! Noi suntem cinci varcolaci! Ne vom lua cu totii de maini, in timp ce Daniel va rosti ceva ce o va ajuta pe Denisse sa se concentreze si...

-Asteapta, Rachel!am spus eu. Nu cred ca-i nevoie sa spuna Daniel nimic intre timp! Eu ma pricep mai bine la astfel de ritualuri si cred ca ma voi descura mai bine! Fara suparare, Daniel! Nici nu o ai o stare prea buna care ne-ar putea ajuta! Bun, Rachel! Nu e o idee rea si cred ca merita incercat!

-Daca tot facem asta, hai sa facem si un pariu, Amanda!zise Rachel. Ideea aceasta am luat-o dintr-un serial! Daca va functiona, promiti ca nu vei mai spune niciodata despre vreun serial ca nu are nici un rost si e naspa?

-Doamne, de asta imi ardea mie acum!am spus eu. Prea bine, cum spui tu!

***Perspectiva lui Stephanie***

Inca nu imi venea sa cred ca Daniel se despartise de mine doar pentru ca nu voiam sa lupt. Avea dreptate spunand ca imi e frica, dar nu imi doream sa mi-o ia in nume de rau. Stateam pe canapeaua din sufragerie si ma jucam cu o bucata de ata neagra. Taylor statea pe fotoliu si se uita spre Adrien care statea sprijinit cu cotul de acel fotoliu.

-Bine, Stephanie! Ma uit la tine de cateva minute cum te joci cu o amarata de ata! Chiar nu ai ceva mai bun de facut decat sa-ti irosesti timpul cu porcaria asta? Doamne, m-am saturat sa te tot porti ca un copil! Nici nu se vede ca suntem frati!

-Si ce ai vrea sa fac, Adrien? Mi-am dezamagit prietenii... m-am despartit de Daniel! Acum, tu urli la mine! Creaturile alea urmeaza sa ne omoare!am spus eu. Nu ai vrea sa stau cu picioarele pe masa, sa dau muzica la maxim sa sparga difuzoarele si sa arat ca sunt cea mai bucuroasa fiinta??? Stai, te rog nu-mi raspunde la asta, stiu ca vei spune ca da!

-Dumnezeule, nu o sa inteleg niciodata liceenii din ziua de azi! Copil prost ce esti, nu te-a pus nimeni sa ramai sechestrata aici! Te-am lasat pe tine sa alegi, chiar daca asta a fost decizia mea intr-un fel!zise Adrien.

-Incetati o data cu cearta!zise Taylor. Nu rezolvati nimic daca urlati unul la celalalt si va dati in cap! Calmati-va amandoi si haideti sa discutam putin pe aceasta tema daca tot s-a deschis subiectul! Adrien, stai jos si taci o data din gura! Lasa-ti sora sa isi duca ideea pana la sfarsit, bine? Deci, Stephanie... regreti decizia pe care ai luat-o?

-Eu doar... ma tem sa lupt pentru ca nu vreau sa imi vad nici un prieten murind! Imi e si mie frica de moarte, dar... nu imi doresc sa imi fi dezamagit nici o data prietenii!am spus eu.

-Niciodata sa nu regreti ceea ce ai facut!zise Adrien.

-Ti-am zis sa taci deocamdata, amice! Asculta-ma, Stephanie!spuse Taylor. Uneori, un act de curaj e sa recunosti ca iti este teama! Si, exact cum a spus si Daniel mai devreme... daca nu lupti, e ca si cum ai pierdut deja! In plus, din nou, daca si voi va temeti de ceea ce urmeaza... oamenii obisnuiti pe cine se mai bazeaza? Esti un varcolac foarte puternic, verisoara! Cu totii credem in tine si credem ca poti lupta!

-Bine, bine! Acum, pot spune si eu ceva?zise Adrien... Taylor a dat aprobator din cap. Uite, Steph, eu cred ca Taylor are dreptate! Prietenii tai prosti probabil ca se bazeaza si ei pe tine! Ei chiar au nevoie de tine, surioara! In plus, sunteti o echipa! Ar trebui sa luptati impreuna pana la sfarsit, uniti! Stii cum se spune... toti pentru unul si unul pentru toti! Dumnezeule, nu imi vine sa cred ca spun asta! In fine, intelegi tu ideea! Cred ca cel mai bine ar fi sa mergi acum si sa vorbesti cu ei, sa le spui ca iti pare rau!

-Si chiar credeti ca ma vor ierta, baieti?am intrebat eu lasand ata de o parte.

-Adrien a spus pentru prima data ceva calumea! Am insa ceva de obiectat, Steph! Nu cred ca ar trebui pur si simplu sa mergi sa iti ceri scuze de la ei... asta ar fi ceva mult prea simplu! Ar trebui sa le demonstrezi ca tie chiar iti pare rau!zise Taylor.

-Wow, baieti, ma bucur atat de mult ca imi sunteti alaturi si ca ma ajutati atat de mult!am spus eu foarte uimita. Ma faceti sa ma simt mult mai bine! Si cred ca ai dreptate, Taylor! Trebuie sa le demonstrez cumva ca imi pare rau si sa ma revansez fata de ei! Dar intrebarea este... cum pot face asta?

-Pai in continuare urmeaza sa te intreb... esti dispusa sa faci absolut orice pentru a te revansa?spuse Taylor... am dat aprobator din cap, ciulindu-mi urechile spre el pentru a-i auzi marea si extraordinara idee.

Taylor ne-a spus planul sau. Maiculita, chiar era o idee geniala. Am fost imediat de acord cu ea, fiind gata sa trec la treaba cu ei. Acum, tot ce ramanea de facut era sa sper ca prietenii mei ma vor ierta si ma vor accepta in continuare in haita lor. Conta foarte mult pentru mine parerea lor, desi poate ca pana acum nu dadusem dovada de asta.