Eram o fata normala până la acest accident. A fost un accident care mi-a dat o noua viață. Este stilul acela de viață pe care o vor multi si pe care și-ar dori-o cam oricine. Pentru mine însă nu este atât de genial. Nu trebuie să știe toată lumea ce...
Sa fiu sincera, mi se părea din ce in ce mai ciudat. Acum ca stiam ce e cu Madison, eram mult mai linistită decat fusesem pana atunci. In plus, credeam ca va fi o lupta foarte grea pentru ca ea era destul de puternica.
După ce am terminat de citit, a venit mama si m-a intrebat de ce am venit atât de grăbită. I-am spus ca aveam ceva important de cautat. A doua zi, a trecut destul de repede. Le-am povestit si prietenilor mei ce am aflat.
Sâmbătă, am fost cu toții a înmormântarea prietenei noastre, Danielle. Ne era fi art dor de ea si speram sa se întâmple un miracol si sa învie... aveam cu toții haine negre si stăteam chiar in față.
Imi dăduseră lacrimile in ochi de foarte multe ori. Eu si Danielle nu ne înțelesesem atât de bine in trecutul îndepărtat... Dar important e ca acum ne înțelegeam. Imi era din ce in ce mai dor de ea...
Cu toții plângeam sau aveam lacrimi in ochi... bine, băieții stăteau pur si simplu cu noi, fetele pentru ca nu aveau ce să facă. Desi probabil si lor le părea rău de ea. Stăteam cu toții si ascultam ce spunea preotul.
A sosit in cele din urma si ziua de duminică. Stăteam in casă si ma uitam pe pereti. La mână, aveam acum o panglica neagră legată drept brățară. De fiecare data cand priveam spre ea, imi aduceam aminte de Danielle.
Mama a intrat si azi in camera mea. M-a vazut stand tristă în pat fara sa vreau sa discut cu cineva sau sa ma misc. Eram foarte supărată. Dar cei care o omorasera pe Danielle vor plăti scump.
-Amanda... stiu ca esti trista pentru ca ti-ai pierdut o prietenă!zise mama. Dar nu trebuie sa te închizi in tine pur si simplu... trebuie sa vorbesti si cu mine si cu tatăl tău.
-Mătușă... Am pierdut-o pe Danielle pentru ca nu am stiut sa am grija de ea!am spus eu. Te rog nu imi aminti. E vina mea... eu am spus ca trebuie sa imi protejez prietenii si asta nu am facut. E groaznic.
-Nu te mai invinovati tu. Nu tu esti cea care a omorat-o... deci nu ai nici o vina... tu nu i-ai facut nimic rău!spuse mama.
-Multumesc pentru susținere!am spus eu. Chiar sunt mândră sa am o asemenea mama! Te iubesc din ce in ce mai mult o zi ce trece!
Mama a zâmbit si m-a îmbrățișat zicandu-mi ca totul va fi bine. A venit si ziua de luni in care trebuia sa ii spunem domnului diriginte cine merge cu siguranță la bal. Abia venisem la scoala. Eram pe hol.
Madison se uita deja strâmb la mine. Eu ma uitam la ea si zambeam. Ce era sa ii fac eu. Am aflat secretul ei, iar ea habar nu are. Nu o sa ma mai sperie niciodata cu ochii de de pantera pentru ca stiu deja cum urmează sa arate.
-Buna dimineața, Madison!am zis eu. Sper ca esti bine in dimineața asta... oricum e foarte bine daca nu ne batem deja.
Madison se uita la mine cu gura căscată. Parca cine stie ce ii spusesem. După aceea, m-am întâlnit pe hol cu Anya, cu Crystal si cu Anne. Toate trei erau foarte bucuroase. Eram in fața vestiarului meu si ne uitam una la alta.
-Va vine sa credeti ca ma duc la bal?!zise Anya. E un bal al îndrăgostiților, iar eu o sa merg la el cu cel pe care il iubesc.
-Stiu cum e!zise Crystal. Eu merg cu Morgan... Desi nu stiu daca e balul potrivit pentru noi doi... oricum mie imi convine sa merg...
-Vorbeste pentru tine. Noi stim ca il placi asa... in secret!zise Anne. Eu merg cu Jack si recunosc ca imi convine. Dar imi aduc aminte cand ei doi ne-au omorât si ne-a adus Colton la viață. Dar eu deja l-am iertat pe Jack pentru asta!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Stai... ce?!am zis eu. Ai zis cumva ca te-a invitat Jack la bal?!?!am intrebat eu foarte surprinsă. Asta e incredibil. Obsa mergem toate la bal!!! Uraaaaa!!!!!
Ne bucuram ca niste copii foarte mici. Am inceput sa facem dansul bucuriei... Desi cand dansam, arătam ca niste pinguini care au fost adusi pe o plajă însorită. Toți care treceau si se uitau la noi radeau.
-Ce faceti voi aici?!întrebă Andre trecând pe langa noi alaturi de Madison... Parca ar fi servitorul ei sau ceva.
-Pai... Eu cred ca e destul de clar!am zis eu. Dansăm...
Andre si Madison s-au uitat unul la celălalt si au plecat. Destul de curând, s-a sunat de oră. Aveam cu domnul diriginte. Am mers in clasa alaturi de colegele mele preferate cu care dansasem pe hol. Ne-am asezat in bănci.
Domnul diriginte era deja in clasa cand venisem noi, Dar nu a spus absolut nimic cand ne-a vazut intrând in clasă. Acum, asteptam cu nerăbdare sa ne întrebe de bal. Domnul diriginte a asteptat sa se strângă toata lumea.
-Bun... Acum ca sunteti cu toții aici, as vrea sa va întreb cum merge la bal pana la urma... din cate stiti si voi, azi e ultima zi în care va puteti anunța!zise domnul diriginte. Deci... cine merge la bal sigur?
Eu si prietenele mele ne-am uitat zambind una spre cealalta si am ridicat toate mâna in același timp. Domnul diriginte se uita mirat la noi. După aceea, a ridicat din umeri si ne-a trecut pe listă.
-Cu cine veti merge voi, fetelor?întrebă domnul diriginte lasand pixul jos.
-Veti vedea si dumneavoastră!spuse Anne. Nu mergem cu băieții de la noi din clasă. Vom merge cu cei de clasa a doisprezecea.
Domnul diriginte a dat aprobator din cap. Nu prea credea el ce spuneam noi, dar nu era problema lui. După ce a trecut ora aceasta, am iesit pe hol de una singura pentru a-mi lua cărțile de matematică.
-Bună, Amanda!zise Colton din spatele meu... venise cu fratele lui.
-Doamne, băieți!am zis eu. Voi nu va lăsați pana cand nu va dau cativa pumni în gură? Nu mai veniți asa in spatele meu!
-Da... mai bine lasă asta! Am aflat cine vine sa cânte la bal!zise Eddie. O sa va placă amândurora cu siguranță.
-Cine vine?!am intrebat eu si Colton in acelasi timp.
-Vine Agaist the Current!zise Eddie. Nu-i asa ca e grozav? Sau nu mai stiti cine sunt ăia?
-Ba sigur ca stiu cine sunt... dar ei nu au melodiile lor proprii. Cântă altele ale altor cântăreți!am zis eu. Dar oricum... abia astept sa o cunosc pe solista trupei.
-Da... va fi fantastic. Mai ales ca e atât de frumoasă!zise Colton.
-Cred ca stiu la ce iti stă gândul!am zis eu râzând. Dar nu folosesc asemenea cuvinte ca sa descriu.
-Stai linistită, Amanda!zise Eddie. Te asigur ca fratele meu nici nu se va gândi sa te însele. O sa am eu grija de asta.
-Stai linistit, Eddie!am zis eu. Nu o sa se întâmple asta niciodata... bănuiesc.
-Banuiesti bine!zise Colton. Mie tot nu imi vine sa cred ca balul e sâmbătă... si sâmbătă e chiar lună plină... foarte drăguț, nu-i asa?
-Da... acum, are logică ceea ce gandesc eu in fiecare zi!am zis eu. De fapt, zi de zi ma tulbură gândul ca se va întâmpla ceva foarte grav in ziua balului.
-Stai linistita... nu întotdeauna se adeveresc premonitiile tale. In plus, vom fi cu toții acolo si vom lupta in caz ca de intampla ceva!zise Eddie.
-Apropo... Amanda, ai aflat mai multe lucruri despre Madison?întrebă Colton. In afara de faptul ca e pantera. Stiti daca e sau nu un hybrid?
-Nu cred ca e hybrid!zise Eddie. Adică, eu o bănuiesc in alte chestii. Am senzația mai mereu ca ea se ocupă cu hybrizii.
-Da... incep sa cred ca ai dreptate, Eddie!am zis eu. Dar încă nu putem fi prea siguri. Va trebui sa mai asteptam si sa vedem ce hybrizi mai sunt in afara de Alexandra.
-Dar... Anne stie ca sora ei e un hybrid?întrebă Colton.
-Da... stie... si tocmai de aceea încearcă pe cat posibil sa se îndepărteze de ea. Nu stiu cum or face acasa... Dar nu e treaba noastra!am zis eu.
-Nu ma intereseaza ce si cum face... ci ma intereseaza sa nu o omoare pe Anne!zise Colton.
Colton avea mare dreptate. Era foarte important ca Anne sa rămână in viață. Asa ca m-am gandit la ceva... ce ar fi sa o chem sa stea cu mine pana cand se va termina o data tot ceea ce e legat de hybrizi.
Cand am intrat in clasă, l-am vazut pe domnul de matematica... se uita urât la mine, dar nu stiam de ce. M-am prefăcut pe cat posibil sa ma fac ca nu îl vad si am stat linistită in banca mea.
