Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 3

Anne s-a uitat spre mine si a dat aprobator din cap. Ne-am asezat amandoua in tribuna, apoi ne-am uitat spre teren. Baietii de la noi din clasa faceau flotari, se antrenau pentru rugby, etc. Nu era nimic interesant. In acel moment, cineva a fluierat chiar in urechile noastre din spate. Ne-am acoperit urechile, iar dupa ce s-a oprit, am exclamat:

-Ce a fost asta?!?!?!

-Fetelor!!!striga domnul Perrie. Voi nu vedeti ca suneti singurele care pierd timpul degeaba stand in tribune?! Treceti imediat pe teren si faceti exercitii! Genoflexiuni, abdomene, flotari, sarituri, alergari! ACUMM!!!!!!!!!!!!

-Stiti, nu avem ora de sport!zise Anne ridicandu-se in picioare. Asa ca ce ar fi sa va luati acel fluier si sa plecati sa stati cu cei din echipa de rugby??? Pierdeti timpul impreuna!

-Nu am cu cine sa pierd timpul, draga! Nu e timp de pierdut! Sunteti foarte slabi la rugby! Ati luptat cu cel mai slab liceu si ati luat bataie! E nevoie de foarte mult exercitiu ca sa stiti macar regulile jocului!

Anne s-a uitat urat la el si a sarit sa ii dea un pumn, dar eu am prins-o la timp si am tras-o in spate. Am zambit apoi, spunandu-i domnului Perrie sa mearga sa ii antreneze pe cei din echipa de rugby. Stiu, dadeam dovada de foarte multa nesimtire vorbind asa cu un profesor, dar avand in vedere faptul ca era cu puin mai mare ca noi si venise pe capul nostru, nu mai conta. Important e ca a plecat si ne-a lasat in pace.

-Anne, ce Dumnezeu a fost in capul tau? Ai vrut sa lovesti un profesor! Tie ti se pare normal?am intrebat.

-Da! In cazul in care sunt prosti!spuse Anne.

-Oh, Doamne! Esti una din prietenele mele cele mai bune! Dar jur, cateodata imi doresc sa nu ma fi pricopsit eu cu tine!am spus luand loc.

-Vai, ce dragut! Multumesc!spuse Anne zambind.

Curand, mi-am dat seama de ceva. Nu puteam sta impacata cu gandul ca fiica doamnei de biologie a murit, iar eu nu stiam cum si de ce. I-am spus lui Anne ca merg pana la toaleta si am plecat de una singura. M-am asigurat mai intai ca nu ma vede nimeni, apoi am intrat in scoala, incercand sa o gasesc.

Am mers cativa pasi, cand i-am auzit vocea. Atunci, am intrat in baie si am trantit usa. Vorbea cu cineva la telefon. Am deschis usor usa si am scos capul prin ea. S-a oprit putin mai in fata, insa auzeam foarte bine ceea ce spunea.

-Dar domnule serif, nu pot astepta atat de mult!spunea ea. Nu va pot lasa cadavrul fiicei mele pentru a-l duce la laborator si sa fie examinat! V-am spus destul de clar ca am planuit deja totul, inmormantarea va fi maine! Nu va pot da doua saptamani la dispozitie! Poftim? Da, desigur ca vreau sa aflu ce s-a intamplat cu fiica mea de fapt! Dar nu pot astepta atat de mult! Maine dimineata, voi veni sa o iau! Nu ma intereseaza! Ati spus ca deja ati inceput sa o examinati! Ieri, i-au fost luate analizele! Ce ati gasit? Oh, bine! Voi veni imediat acolo!

Dupa aceasta conversatie, doamna a inchis telefonul. Nu stiu cum, m-am miscat si am facut usa sa se deschida putin mai mult si a scartait. Profa s-a intors imediat cu fata spre baie. Am inchis usa si m-am lipit de perete, facandu-ma invizibila. Profa intra in baie, deschizand usa. S-a uitat in jur, nevazand pe nimeni, apoi a plecat.

-Probabil a fost doar vantul!isi spuse inchizand usa la loc.

M-am dat la o parte de pe perete, revenind la normal. Macar aflasem unde era cadavrul, asa ca trebuia sa merg astazi sa investighez. Am iesit apoi in mod normal din baie, iesind inapoi pe teren. Am mai stat cu Anne si Anya cateva minute, pana cand s-a sunat. Am iesit apoi toate trei de pe teren, mergand la magazin. Anya s-a dus sa stea la coada, cand cineva din fata a lovit-o cu cotul in burta.

-Hei, amice! Ai grija!zise ea. 

-Oh, Jimmy! Fi si tu atent! Sa nu uitam totusi ca datorita lor, ne-am facut scoala de rusine! Putin respect pentru ei!zise unul din elevi, ceilalti incepand sa rada.

-Adevarat!zise Jimmy. Dar Selly, mai bine taci din gura! Daca se enerveaza si ma iau la bataie? Imi este atat de frica de ele! Aproape am facut pe mine, pe cuvantul meu de onoare! Deja se uita urat la mine!

-Jimmy, eu in locul tau m-as purta frumos! Stii, totusi sa nu uitam ca v-am salvat vietile de cateva ori, nu o singura data! Stii, prietenii nostri si-au dat vietile incercand sa va apere pe voi!raspunse Anne.

-Asa e, sa nu uitati asta! Daca nu erau ei, ne manca pamantul pana acum! Copii rasfatati ce sunteti! Nu va mai dati importanti pentru ca nu sunteti! Nimanui nu ii pasa de vreunul dintre voi!spuse Jimmy. Puteti muri acum ca nu mai e nici un pericol! Si mai ales, din cauza celor doi prieteni ai vostri am piedut meciul!

-Prea bine, Jimmy!am spus eu. Daca sunteti chiar atat de puternici si ne urati atat de mult, sa va descurcati singuri de acum inainte! Orice ar fi, noi nu va mai ajutam! Haideti, fetelor! Sa lasam acest grup de elevi idioti sa isi vada de treaba!... am plecat impreuna cu cele doua fete dupa mine.

-Vai! S-au suparat! Ce sa-ti spun!zicea unul dintre ei... in timp ce ne indepartam de ei, i-am vazut pe baieti venind din fata... chiar atunci, unul din studenti a aruncat cu un pahar de suc in mine, nimerindu-ma direct in cap.

Au inceput toti sa rada, chiar si cei care mai erau prin preajma si nu aveau nici o treaba. Toti radeau si aratau cu degetul spre mine. Nu imi venea sa cred ca facusem atatea sacrificii pentru ei, iar ei isi bateau joc de mine acum. Anne si Anya se uitau socate la mine, cu gurile cascate. Nu stiau ce sa spuna.

-Amanda! Ce s-a intamplat? Ce a fost asta?zise Colton venind in fuga cu Eddie si Jack dupa el.

Am inceput sa plang, fiindu-mi rusine de situatie. Mi-am acoperit fata cu mainile si am fugit in scoala fara sa ma mai intereseze de impresia pe care le-o dadeam celor din jurul meu. Nu imi venea sa cred ca am fost nin stare sa ne dam vietile pentru asemenea oameni. M-am izbit de Daniel in timp ce fugeam.

-Wow, wow, wow! Amanda, unde fugi asa? Si... de ce plangi?intreba el tinandu-ma de maini.

-Lasa-ma-n pace! Da-mi drumul la maini!!! Vreau sa plec de aici!!!am strigat atragand privirile tuturor.

-Amanda, poarta-te normal!imi sopti Daniel. Se uita toata lumea la noi!

-Nu ma mai intereseaza de nici unul dintre voi!am strigat. Am vrut sa mor salvandu-ma, iar voi va purtati asa urat cu noi acum ca a trecut totul! Dumnezeu va vede si are grija sa primiti ceea ce meritati, idiotilor!!!

Colton, Anne, Anya, Eddie si Jack au intrat, venind spre noi. Colton m-a luat in brate, spunandu-mi ca totul va fi bine, insa trebuie sa ma calmez. A durat cateva minute sa o fac, timp in care am stat acolo in bratele lui incercand sa uit de tot. Toti elevii care treceau se uitau la noi si vorbeau intre ei dupa. Se putea intr-adevar mai rau de atat, dar nu pot numi asta bine.